Baclavalele copilariei sau cum sa fii prost pana la 42 de ani si sa fie frumos

158050Baclava

Avem un obicei – sa ne uitam impreuna la filme.

Copilul vine cu o idee: ce-ar fi sa revedem „Sa ucizi o pasare cantatoare” si imi place ideea.

Si-n timp ce filmul rula…mai am un pic si va spun pe de rost cartea…mintea mea fugea la vremuri demult apuse.

Am avut o turcoaica drept bona. Nu mai stiu cum o chema si, cumva ciudat, de cate ori incerc sa-mi amintesc chipul ei, chipul bunicii mele iubite, idolul meu, se suprapune perfect pe imagine si nu, nu cred ca e ceva intamplator.

Despre bona mea am trei secvente distincte…na ca am apucat sa spun trei si acum ma navalesc alte imagini despre care nici nu mai aveam vreo banuiala ca ar mai exista in arhivele sufletului meu. O sa scriu de-a valma, dar cu asta deja v-ati obisnuit.

Duminicile noastre erau sacre. Nimeni nu indraznea sa ne tulbure duminicile. La ora noua fix dimineata se auzea soneria de la usa. Cu ochii carpiti de somn, cu pijamalele atarnand in dezordine peste mine ma infiintam la usa. nu eram capabila sa articulez vreun sunetel, dar eram prezenta la ritual.

Mama deschidea usa macinandu-mi rabdarea pana la radacina. In usa nu imi vedeam bona, ci doar cratita imensa, verde, acoperita cu prosop de borangic (asta era musai), iar in cratita….ei bine in cratita (sa-mi spuneti daca e gresit…ca la vase de bucatarie sunt fix ca la faza cu zemurile care la mine toate se numesc ciorbe si ca branzeturile – la patratel, mestecate sau cu mucegaiuri)…cum ziceam, in cratita tronau ca niste regine baclavalele mele iubite.

Nu stiu sa fi mancat multe alte decat zilele alor mei, insa dupa baclavalele bonei mele muream la propriu. Si la figurat, caci eram o printesa figuranta pe vremea aia.😀

Dupa ce mama dadea prosopul de borangic la o parte si eu miroseam cu fata de drogat tarasenia, imi bagam un deget, cu smerenie, pe langa baclavale, sa nu le stric fengshuiu’, dupa care uitam smerenia si bagam toata mana in siropul magic, ca sa am ce linge in drum spre pat, inainte de a ma prabusi in tura de vise de dimineata-de-sfarsit-de-saptamana.

Era un fel de plasa de siguranta. Daca nu faceam asta, visam urat si ma trezeam plangand.

Cut

Nu stiu de ce ma dusesem la bona mea acasa. Eram mare de-acum, aveam 6 ani si eram de o aroganta fara margini la gandul ca din toamna nu mai sunt „gradinareasa”, ci devin „scolareasa”, asa cum imi explica mie tata. Mama nu. Doar ca nu stia ca eu stiam ca iesisem deja din pantecele ei si trebuia sa imi iau viata in maini. Si era claaar momentul ca trebuia sa devin scolareasa. Aveam o reputatie de aparat, pana la urma!

Tin minte ca bucataria ei de vara avea tavanul foarte jos, iar pe fereastra puteam vedea alea profesorilor viitoarei mele scoli. Totul devenea interesant. Puteam sa-mi construiesc un intreg centru de comanda acolo!

Bona mea mi-a dat ciuful razvratit din ochi si m-a asezat pe un scaunas din lemn, cu trei picioare. Am inceput sa casc ochii la ea nu cu prea mare interes, pana caaaanddd…pana cand a inceput sa faca magie cu foile de baclava. Atunci mi-am dorit „ca atunci cand o sa fiu io mare sa fac si io asa!”. Mi-a iesit o singura data in viata cu pretul pierderii a vreo 5 kile si vreo tona de transpiratie pret de vreo 4 ore bune, moment in care m-am jurat sa nu mai repet experienta.

Intindea o foaie si o subtia pana o facea mai fina ca foita de ziar. Dupa aia o lua si o arunca in aer si din momentul ala totul devenea spectacol pret de minute bune, pana cand foita aia devenea pe bune translucida. Nu am inteles niciodata cum de nu se rupea de la atata hartuire, dar la momentul ala eram prea absorbita de spectacol ca sa imi mai pese de detalii din astea.

Asa m-am invatat ca in fiecare sambata seara sa merg la ea sa asist la magia baclavalelor. Desigur ea incepea munca de dimineata si probabil ca pastra pentru amuzamentul meu vreo foaie doua, insa mie mi se parea ca face mii.

Si-apoi, cu atat mai savuroase erau baclavalele de duminica dimineata!

Cut

Intrasem in randul lumii, adicatelea devenisem scolareasa si eram mandra nevoie mare. Unde mai pui ca facusem si upgrade la prostii si totul parea in regula ori asa mi se parea mie, cel putin…

Asa se face ca adunam droaia de plozi dupa mine si-i  invatam furtul. Trei lucruri am furat pe lumea asta:

  • un cub rosu, din lemn, de la gradinita. Nasol a fost cand m-a pus tata sa il duc inapoi. Ca de luat fusese simplu de luat, dar sa vezi cum e sa il pui la loc fara sa te vada copiii, tu stiind ca toata lumea e cu ochii pe tine si ca, pana la urma, esti considerat un delincvent juvenil!
  • carti. Furam carti din librarii, targurile de carti si biblioteci publice. Nu ma puteam abtine. De atunci mi se trage obsesia ca nu intru in nici o librarie daca nu am bani (a se citi MULTI BANI) sa cumpar carti. Ai mei se duceau si le plateau in urma mea, ori le returnau daca stiau ca mai avem un exemplar prin casa. De rusinea lor platesc azi cartile. Si de frica faptului ca, daca vreodata ar fi sa fiu in stare sa scriu vreo carte, as lasa doar copiii sa o fure, dar nu si oamenii mari. Ma linisteste gandul ca sunt mediocra la chestia asta si nu voi publica veci pururi ceva.😀
  • fructele puse la uscat de bona mea, ca, de fapt, aici voiam sa ajung.

Cum sa va explic eu ca am ajuns la aproape 42 de ani si nu ma prinsei pana acu doua seri ca totul era un scenariu? Cum sa va spun ca adunam pe bune o droaie de plozi si eram mega incantati sa furam prunele (de exemplu) puse la uscat de bona mea, pe o masa de lemn care, ce sa vezi, era lipita de un gard de sarma cu ochiuri cat capul motanului, taman bune sa ma imbie si sa ma bage in pacat tocmai pe mine, nevinovata si inocenta?!!!! CUM?!!!!!

Si stiam ca asta o infuria pe turcoaica mea blanda si buna cu chipul bunicii suprapus peste al ei si cu atat mai mare era bucuria mea de copil modelul „drac impielitat”!!!

Caci invatasem toata plodarimea sa mergem pe burta si sa luam musai cate o pruna uscata, doar ca prunele alea erau fermecate si dupa ce simteai gustul primeia nu te mai putea opri? Si ne prefaceam ocupati si prinsi in discutii in vreme ce degetele se strecurau prin gardul de sarma sa mai inhate o bunatate, caci eram viciosi de mici, insa si mai nerabdatori eram sa iasa turcoiaca mea blanda si buna sa se ia de noi, iar noi sa fugim pentru ca mai apoi sa inventam povesti cu dusmanii care erau cata frunza, cata iarba si pe care i-am doborat in lupta dreapta. Si aveam si dovada – aratam cu trufie oricui era interesat de povestea noastra trofeele obtinute –  in imaginea unor copii murdari de colb si manjiti pe fata de la atatea prune uscate, ca niste clowni de la circul comunal.

Doamne si ce victorioasa ma intorceam seara acasa, cu salopeta de blugi atarnand aproape invers pe mine, cu genunchii jupuiti, manjita pe fata ca un soldat in Vietnam! Habar nu aveti!…

Aaaaaa si musai minteam! Eram atat de convinsa ca-s desteapta incat acum mi-e si rusine sa va spun cat eram de proasta. Si de copil.

…dar asta a dat farmec vietii mele perfecte si mult mai tarziu seva pentru povesti, pana la urma….

Mi-e dor de baclavale, mi-e dor de geamie, de Dunare, de oameni dragi, de mama si de tata, de povesti si aventuri….Mi-e dor de mine…

Am sentimentul ca am trait secole si mi-e atat de drag sa va povestesc, chiar daca nu intelegeti chiar tot…poate candva o sa pun pe hartie….

Si da, am sentimentul ca foarte curand voi face din nou baclavale. Poate ultilmele…

2 gânduri despre „Baclavalele copilariei sau cum sa fii prost pana la 42 de ani si sa fie frumos

  1. Nuami, draga mea, eu am crescut cu baclavale cu nuci. Nici acum nu-mi plac alea cu fistic. O sa fac o exceptie pentru tine, ca sa scriu de dracii ai mari cum m-ai persecutat si m-ai bagat in bucatarie. O astept pe Tanti Nagica sa vina in targ si sa sta frumos langa mine, sa-mi explice ca la tampiti, caci nu numai ca nu mai stiu reteta, dar, dupa cum ti-am zis si pe FB, e ca si cum ai face un goblen.🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s