Si ce lectie de viata!

gimnastica_04_fd04840648

Cand eram mica….adica undeva pe la varsta de 3 ani…la „blocul vechi”, adica fix ala in care ma nascusem, aveam vecini foarte amestecati.

De exemplu, deasupra noastra locuia familia Vernescu. Celor nascuti prea tarziu, numele nu va spune nimic. Domnul doctor Vernescu a fost cel care m-a scos din pantecele mamei si, desigur, principalul meu aparator atunci cand pe mama o apucau fibrilatiile (adica zilnic) din pricina faptului ca nu mancam aproape nimic. Provenea dintr-o veche familie de boieri romani ca apartenenta sociala, insa cu sange combinat. Desi regimul comunist era o mizerie, doctorului Vernescu nu i-a putut sta nimeni in cale atunci cand era chemat prin diverse tari sa opereze cazuri aproape fara scapare. Omul era un geniu si alesese sa traiasca linistit in Macin, un oras dintr-o tara limitata intelectual, incapabila sa il puna vreodata pe locul binemeritat. Eu, din cate mi-l amintesc avea profilul lordului englez. Grizonat de cand venisem pe lume, fuma pipa, cu tutun musai englezesc si se dadea cu acelasi parfum ca unchiul Mircea – idolul meu in materie de barbati. Despre sotia doctorului Vernescu nu as sti sa va spun daca avusese vreodata vreo meserie alta decat a fi sotia sa, insa si ea provenea dintr-o veche familie boiereasca, facuse pensionul la Paris. O doamna cu o sensibilitate aparte si cu niste calitati umane de negasit in ziua de azi. O DOAMNA. La ei acasa, nu stiu cum se face, insa aveam acces la colectia de papusi a fiicei lor, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, caci a murit mult prea devreme si prea injust si, pentru mine, era ca un fel de intrare in biserica – niciodata nu am stricat vreo papusa. Ba mai mult decat atat, la ei acasa imi era drag sa fiu fetita. Desigur uitam asta in nanosecunda in care paseam pe strada si deveneam un drac de copil.

Tot in bloc la noi era o familie…nu-mi amintesc ce faceau, cu ce se ocupau, ce era cu ei. Aveau un fiu – Gheorghita, care avea handicap psihic.

Gheorghita era cu multi ani mai mare decat mine. Si era foarte inalt. Si purta mereu papion. Dar era prost ca noaptea. Asta decisesem eu atunci. Am incercat sa il invat niste lucruri, dar Gheorghita nu tinea minte neam. Si pricepea si cam greu. Da-mi placea cum se uita la mine, cu deferenta, de parca as fi fost o zeita.

Il strigam „Gheorghita cu fundiță”. Cam atata eram de proasta si de rea. Si acum mi-e ciuda pe mine si ma urasc pentru asta.

– Ma, Gheorghita, impinge-ma!

Si Gheorghita ma impingea de la spate, sa ma duc cu trotineta mea verde, pana in vale, in port.

Cand cadeam, veneam plina de draci la Gheorghita si-i ziceam de toate cele si il bateam. Gheorghita era de trei ori mai inalt ca mine, dar niciodata nu a indraznit sa ma opreasca ori sa-mi zica ceva rau.

Nu-l bateam tare, eram mai tare in gura. Dar, pentru mine, el era vinovatul. Atata ma ducea capul la 3 ani. Gheorghita plangea incetisor si-mi pupa mana si se ruga de iertare de la mine. Iar eu nu eram capabila in momentele alea, cu sangele siroind din genunchi si din coate, de iertare. Nici acum nu-mi vine a crede cat eram de egoista. Si de proasta!

Si lucrurile mergeau de la sine asa.

Pana intr-o zi de vara cand, catarata pe bara de covoare, ma antrenam de zor. Incepusem sa fac gimnastica si eram atat de incantata, incat practicam oriunde, oricand.

In ziua aia, cu capul in jos atarnand de pe bara de covoare, am tot facut misto de Gheorghita, care statea intr-o parte, atent sa ma prinda, la o adica. La un moment dat m-am prins de bara normal si atarnam asa…fara nici un gand, caci nu mai aveam idee ce exercitii sa fac. Si da, in continuare faceam misto de Gheorghita.

Si cum stateam asa, numai ce-l vad pe Gheorghita ca vine fara o vorba si ma prinde de picioare, ca si cum mi-ar fi imbratisat picioarele. Prima data am zis ca e gluma, insa gluma aia se prelungea nepermis de mult si puterea mea de a ma tine strans de bara slabea.

Am inceput sa tip, dar Gheorghita nu se dezlipea din imbratisare. Am incercat sa dau din picioare, insa inlantuirea lui era prea stransa. Nu zicea nimic. Doar fata lui arata determinare.

Pana am cazut in dinti. Si, evident, am inceput sa urlu. Sangele imi siroia pe fata, nu cred sa fi avut ceva nespart / nerupt la cap.

CUT

V-am mai spus ca in viata eu nu am principii, pentru ca termenul de „principii’ mi se pare unul mult prea sus fata de nivelul meu si mult prea pretios, insa am reguli stricte de la care nu ma abat. Una dintre ele este bazata pe o veche zicala romaneasca – „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”.

E greu sa te pui in papucii altui om, iar daca nu poti sa o faci, atunci nu-l judeca si nici nu te purta urat cu el, caci, zice o alta vorba veche, daca „semeni vant, culegi furtuna”.

Mereu imi amintesc de aceasa experienta din copilaria mea plamadita in cetatea Arrubiumului, care mi-a ghidat viata. Nu-mi iese intotdeauna, caci pana in iad drumul e pavat cu intentii bune, insa ma straduiesc, de cate ori realizez ca sunt pe o cale gresita, sa fac ceva sa indrept, iar in seara asta am simtit nevoia sa scriu despre Gheorghita pentru a-mi cere si public iertare fata de el, caci in suflet si in gand am facut-o toata viata.

Restul invatamintelor acestei povesti, va las pe voi sa le trageti. Daca aveti nevoie de ele si va sunt de folos….

4 gânduri despre „Si ce lectie de viata!

  1. Îmi amintesc de domnul doctor Vernescu ori de câte ori merg pe strada care azi îi poartă numele. Nu ştiu de ce, nu am cine ştie ce amintiri; aveam doisprezece ani când m-a operat de apendicită, totuşi mi-a rămas întipărită în memorie imaginea sa. Cred că exact statura impresionantă şi aerul de adevărat domn.
    Mulţumesc că m-ai făcut să îmi amintesc din nou.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cu drag, Valeria! Uneori ne face bine sa ne amintim lucruri demult trecute, pentru ca fara trecut si fara amintiri nu putem vorbi despre noi, cei din prezent, cei care am devenit.🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s