O spaga pe care mi-a placut sa o dau

Iesisem ca o duamna din supermarket. Imbracata ca micuta corporatista, desi nici mica_corporatista nu e rau. Atata ca posedam in fina-mi mana o coada de mop.

Da’ cin’ sa bage de seama la ora aia? Ca, daca accidental ajung pe la supermarket inainte de ora 22:00 se aduna vanzatoarele in jurul meu sa ma intrebe daca ma simt bine.

Atata ca io aveam de luat un taxi pana acasa. Vad unul, oprit chiar la colt, la marele fix pentru mine. Dar cum karma mea nu e tocmai prietena cu mine, fix cand sa deschid portiera, soferul porneste si pleaca in legea lui, cel mai probabil la vreo comanda.

Mno…acu n-o fi bai…vad pe partea cealalta un alt taxi. Ma vede ca ii fac semn, imi raspunde ca e liber. Si taman cand sa pun piciorul pe trecerea de pietoni, primesc un claxon insistent chiar in moalele capului. Nu pot spune in mijlocul creierului, pentru ca la ora aia, creierele mele – s-ala mic s-ala mare, erau in vacanta. Ma retrag pe trotuar, dar observ ca-s tampita. Nu ca ar fi ceva nou. Pana la urma, aveam verde. Asa ca ma uit. Oblu. Nu vad. Asta nu e o gluma. De niste ani is oarba precum o cartita si nu e o gluma.

In dreptul meu trage un taxi. O Dacie de pe vremea lui Pazvante. Sincer, nu-mi inspira incredere. Da’ parca mai conteaza. Dupa doua accidente de masina in 5 zile, doar starile de frica si atacurile de panica imi mai arata ca sunt (totusi) vie. Dau din mana a lehamite catre gandurile din creierele mele – s-ala micu s-ala marele si ma urc. Whateva’ cum ar veni….

Spun adresa si sper…adica ma rog in gand sa nu fie (iar) vreun tampit care sa-mi peroreze cine stie ce ineptii. Nu aveam nevoie decat de liniste. Sunt extenuata si pana si eu am ajuns sa recunosc asta.

Spun adresa, imi asez frumos bagajul langa mine, multumesc soferului si ne asternem la drum.

Dupa ..habar nu am cat, constat ca ceva nu e…cum e in mod obisnuit cu taxiurile din Bucuresti.

Incep sa fiu atenta.

Era atat de curat, dar ATAT  de curat in masina, ca puteai sa mananci de pe jos fara probleme. Si mirosea frumos. Si soferul era imbracat in camasa corecta. Ma ia panica, dar ma calmez repede. Nu, nu am ajuns in alt univers. Omul nu vorbeste, imi respecta tacerea si gandurile.

  • Va deranjeaza daca ocolim un pic? Va mai linistiti.

Bloody hell! Al cui esti, maica?!!!

Ii fac doar un semn vag din mana ca poate sa mearga si pe la Brasov din partea mea.

Nu „ma” ocoleste mult.

Sunt in stare de alerta si abia tarziu realizez ca nu ascultam muzica de la radio. Era blues. Era un adevarat playlist cu ai mai tatici si mai tatici ai bluesului.

Si in momentul acela ma abandonez calatoriei cu totul.

Nu stiu cand am ajuns acasa. Mi-a respectat tacerea. Mi-a respectat lipsa de contact cu realitatea. Mi-a respectat urletul nebun care se linistea incetul cu incetul.

Cand, in sfarsit, am realizat ca stam de mai bine de o jumatate de ora in fata casei mele, m-am scuturat si mi-am cerut scuze. Adevarul e ca ma simteam prost.

Cu taxiurile lui peste, cursa pana la mine face cam 12-13 lei. Desigur pe aparatele lor „manarite”. Pe aparatul acestui om, cu tot cu sedere, facea 10 lei si ceva maruntis.

I-am dat 15 lei si a vrut sa ma refuze.

  • Nuuuu, nu faceti asta! Va multumesc pentru calatorie!
  • Aveati nevoie de asta…
  • Nu stiu cine sunteti, dar va multumesc! Din toata inima!
  • Si eu va multumesc! Si tot din toata inima! Si imi pare rau ca am facut acest playlist pe repede inainte si nu am pus tot ce imi doream sa ascult in seara asta.
  • ….
  • Va rog sa ma scuzati, dar eu doar asta ascult….si jazz….sper sa nu va fi deranjat

Imi venea sa-l pup si sa-l intreb daca e real. N-am facut-o.

Merge doar „noaptea”, doar ca noaptea lui incepe la ora 18:00 si se termina pe la 7 dimineata.

Si da, vi-l recomand din toata inima.

Il cheama Daniel Slaveanu si numerele lui de telefon sunt: 0731791112 si 0723045921.

Si pentru ca is scurta de minte, nu stiu sigur daca e de la Cristaxi sau Cobalcescu (stiu doar ca incepe cu „c” si e una dintre companiile vechi de taxi), iar indicativul lui e 940.

Si am scris aceasta poveste, pentru ca prea mi-a placut experienta si pentru ca mie imi place sa impartasesc lucrurile bune si frumoase care mi se intampla.

Si-atat….

Anunțuri

2 gânduri despre „O spaga pe care mi-a placut sa o dau

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s