Andrei Makine

o-femeie-iubita

Pe Makine l-am descoperit recent, spre rusinea mea, desi aveam cartea „O femeie iubita” in biblioteca si nu-mi amintesc nici daca ma taie cineva sa o fi cumparat. O fi fost primita pesemne si am aruncat-o peste alte carti – si ele primite – de o factura indoielnica. (Ei bine, da, am si astfel de carti pe rafturile mele si, poate o sa radeti, dar sunt momente in care prind bine si ele la spalatul creierului; in plus, cu atat mai mult apreciezi o carte buna, dupa ce te-ai lasat dus de val de vreo prostie, caci creierul nostru este inzestrat cu marele dar al asezarii informatiilor pe nivelurile potrivite, insa pentru asta, desigur, e nevoie sa citesti mereu, ca sa mentii ritmul si exercitiul)

Cursivitatea si naturaletea scriiturii lui te fac sa nu lasi cartea din mana.

Te contrariaza multe scene „de contratimp”, dar te regasesti in zbaterile interioare ale lui Erdman, un rus provenit dintr-o familie cu origini germane, al carei leit motiv pare sa fie ”şi când te gândeşti că toate asta ni se întâmplă din pricina micuţei nemţoaice devenite Ecaterna cea Mare

o-femeie-iubitaViziunea tanarului Erdman asupra Ecaterinei dea Mare se schimba in permanenta – de la cercetarea istorica, la obsesia legata de viata tarinei, care traverseaza etapele unei iubiri ce-l amprenteaza puternic pe scriitor, apoi despartirea. In paralel povestea ei, a Tarinei si a lui – Erdman, scenaristul povestite prin sticla semiopaca a doua regimuri politice distincte – cel de dinainte de Gorbaciov si cel al lui Gorbaciov, se impletesc si dau imaginea unui film de actiune, cu scene scurte si alerte, in mintea cititorului.

Makine scrie foarte mult printre randuri si ecourile sunt mult mai puternice in generatia de peste 40 de ani, care a apucat sa traiasca si sa si constientizeze comunismul si ce a urmat dupa el – o democratie schizoida intr-o cautare permanenta a propriei matci, pe care nu pare sa si-o fi regasit nici acum.

Dincolo de a fi doar un roman, „O femeie iubita” este o trecere in revista, plina de analogii, a unor epoci aflate la antipozi.

Eu v-o recomand, insa nu va asteptati sa fie o lectura lejera de weekend si asta mi se pare un lucru foarte bun.

O carte care nu iti provoaca ecouri in minte si suflet, e doar maculatura.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s