Militistii, soferii si „fă” (I)

Masina Urgent curier

Din pricina ca munceam mult, extrem de mult pentru orice om de pe pamantul asta, fara weekenduri si fara vacante, de multe ori spuneam ca eu nu cred ca voi trai mai mult de 35 de ani.

La 25 de ani am avut un accident crunt de masina. Eu eram pe locul din dreapta. Colegul meu, dealtfel si vinovat pentru producerea accidentului, nu a avut absolut nimic. In fine, nu asta e subiectul. Ideea e ca atunci, cu mintea aia de copil prost m-am gandit ca daca o sa depasesc, totusi, 35 de ani, voi considera fiecare zi ca pe un dar divin si voi face astfel incat sa respect acest dar.

Am implinit 35 de ani ani, ba chiar am si depasit varsta aia. M-am bucurat de fiecare zi in plus, dar nu am respectat darul. N-am avut timp. Chiar si cand am facut downgrading la toata viata mea, sperand ca o voi lua mai usor, in esenta, m-am mintit. Ritmul a crescut, iar presiunile pe care mi le-am pus, de multe ori singura, au fost din ce in ce mai mari. Din frica, poate…

Azi, insa, o situatie tampita m-a facut sa-mi reamintesc toate astea.

Un domn agresiv care poate m-ar fi lovit mai crunt cu masina, ori poate ca m-ar fi batut pana as fi ramas fara suflare, doar pentru faptul ca eram o femeie care indraznea sa nu se sperie de el si injuraturile lui, daca nu s-ar fi temut de vecinii care iesera in curtea interioara in care el patrunsese ilegal, sa ma apere. Asa arata concluzia unui eveniment despre care nu mai am energie sa va dau detalii acum, dar despre care va voi povesti cu lux de amanunte si, sper, cu umor, dupa un pic de odihna.

Politistii veniti la fata locului nu numai ca nu s-au straduit sa aplaneze conflictul, dar erau de partea agresorului, incercand sa-mi demonstreze ca eu sunt dusa cu pluta. Si deopotriva de dusi cu pluta – oamenii care asistasera la toata scena. Agresorul nu si-a modificat comportamentul decat mult mai tarziu, cand a inteles ca, poate, o voce mai calma, scoaterea injuraturilor din exprimarea sa, il pot ajuta.

Pe langa politisti au mai venit 3 indivizi, nu stiu ce grade aveau, nici ce nume, caci niciunul dintre ei nu s-a legitimat ori, prezentat – macar din bun simt, niciunul dintre ei nu parea fericit ca eu nu fusesem calcata, batuta, ori mai stiu eu cum. M-au inconjurat si au incercat sa ma intimideze si sa ma convinga ca nu am motiv sa depun plangere penala, ca oricum le rapesc timp inutil si, in plus, ce sa vezi, nici nu cunosc limbajul juridic. Ce m-a frapat a fost agresivitatea duduii din echipa de „civili”. Greu de inteles pentru mine – atitudinea ei, abordarea, vocabularul. Iti imaginezi ca o femeie reactioneaza altfel sau diferit fata de un barbat? Ei bine, gresesti! Ba, mai mult decat atat, ea a fost cea care i-a sugerat agresorului ca poate sa imi faca si el mie plangere penala. Ghiciti pentru ce? Ei bine, pentru sechestrare. Aici, trebuie sa recunosc, am ras cu lacrimi. Pai eu nu-s in stare sa-mi sechestrez propriul caine intr-un spatiu bine delimitat, daramite ditamai namila de hipstero-sofer al companiei de curierat rapid Urgent Curier.

Unde mai pui ca intre timp mai venise un tinerel care imi spunea ca soferul e angajatul lui si eu i-am sechestrat masina cu  valori.

(Cand vecinii au vazut ca individul, dupa ce ma tamponase usor, pret de vreo 10 m, incercand sa ma intimideze – a coborat din masina hotarat sa ma ia la bataie, au inchis portile curtii, astfel incat sa il putem retine pe acest nene violent pana la venirea politiei. Asta a fost „sechestrarea”)

Inca incerc sa diger intamplarile zilei de azi. Imi e greu. Sunt extenuata si inca o data dezamagita de tot.

In toata tristetea mea exista si o raza de lumina. Azi, oameni pe care nu ii stiam, mi-au sarit in ajutor, hotarati sa se ia de piept cu agresorul daca situatia ar fi impus-o. Oameni simpli care au stiut sa isi tina nervii in frau si, mai ales, sa nu se lase calcati in picioare nici de un individ foarte agresiv nici de „organe”.

Da, sunt hotarata sa depun plangere penala. Cum am mai spus, am ajuns la o limita. In plus, eu nu stiu cate zile mai am, cum nimeni nu stie. Dar vreau sa stiu ca nu mai tac, ca nu mai inghit mizeriile, lipsa de respect a oamenilor, lipsa de implicare, respect  si responsabilitate a autoritatilor. Vreau sa stiu ca daca respect oamenii din jur, legile, institutiile statului, voi primi inapoi respect. Vreau sa stiu ca fac ceva pentru insanatosirea acestei societati profund cariata. Ca, la capatul zilelor mele, cate vor fi fiind ele, ma pot uita inapoi cu lumina in ochi.

 

Voi continua acest articol, cel mai probabil maine.

In perioada urmatoare voi demara o campanie, va voi da mai multe detalii in timp util. Daca veti considera ca demersul meu este unul de bun simt si benefic, va astept alaturi de mine.

Pana una alta, ma duc sa dorm, macar pentru cateva ore si apoi sa ma pregatesc pentru demararea demersurilor legale.

Pana una alta, daca vedeti aceasta masina in trafic, feriti-o! Soferul sau este deosebit de agresiv. In privinta contractelor cu firma Urgent Curier, nu va pot spune eu ce sa faceti, dar daca vreti sa aveti astfel de parteneri, e treaba voastra. Eu o sa va reamintesc, doar, o veche vorba romaneasca „daca te amesteci in tarate, te mananca porcii”.

Masina Urgent curier.JPG

Un gând despre „Militistii, soferii si „fă” (I)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s