Sa nu te mai plangi de karma!

hqdefault

De cate ori mai ai de gand sa te plangi ca ai o karma de cacat toata jena, citeste asta!

Reactiile apropiatilor mei la povestirea taraseniei sunt diverse: de la „genial” la „auzi? acum cate ore s-a intamplat chestia asta ca vreau sa estimez cat o sa mai fii in viata?!” si lista e deschisa.

Pai ma, care era probabilitatea ca, dupa o saptamana nasoala sa pocnesc taman masina ambasadei ruse? Acu’ pe bune! Si nici macar n-am pocnit-o cat sa ma simt bine…dar mai bine incep cu inceputul.

Eram in coloana pe Aviatorilor si o masina se baga de pe o alee, cu tupeu. O las in fata mea. Nici nu ma uit ce masina e, ca mie, in general, mi se rupe. Nu dupa multa vreme coloana se mai misca nitel. Nea din fata mea o fi pus el frana, dar nu cine stie ce, ca becuri de frana nu avea. Adica avea (cred) doar ca nu mergeau. Asa ca l-am pupat nitel, dar cum numarul meu zdrangane in starea lui naturala, pupatura a fost cu zgomot de tanc.

Din mandra masina se pogoara un el si o ea. Ea era mai mica decat mine, care-s cat piticul de gradina de inalta, urata cu spume, cu par facut permanent de mi s-au strepezit dintii, cu maleta rosie si urland la mine si facand semne catre cap, ca-s io proasta, lucru pe care nu l-am contestat niciodata, doar ca…vorbea in rusa.

Si ma fac un pic spre ea, mimand ca o scuip. S-a ferit proasta si pe mine m-a umflat rasul. Din spatele meu, nea ala facea taraboi. Apucase creierul sa noteze ca amandoi vorbeau in rusa, doar ca nu mi se activara si clopoteii fengshui.

Si ma intorc catre broscoi. Ca asa se transformase dintr-o data, cu gusa umflata de spume…rusesti. Zambesc si-l intreb suav:

-Do you speak English?

-Niet! – urla asta, insotindu-si spumele de gesturi de gravida careia i s-a rupt apa si bou’ de barbaxu nu se misca mai repede

-Aaaa….parlez vous Francais?!…

-Niet! -urla si mai tare individul

(Pai…pizda ma-tii ma, cum vrei sa ne intelegem? – intreb io in gand, ca o doamna cu educatie de pension)

Si stau si ma uit la el cum urla la mine in rusa. Cred ca daca il intrebam daca stie romana ma impusca pe loc, asa ca am zis io ca-i mai bine sa ma holbez la el.

In timpul asta, soferii din trafic se oprisera si se uitau la faza, destul de mirati, avand in vedere ca, asa cum am mai zis, nici macar praful nu i se clintise aluia de pe bara. Si cu ocazia asta ii arat si eu individului fix acest lucru. Ala urla in legea lui.

La un moment dat schimba urletele cu un cuvant rostit in bucla: „pasport! pasport! pasport!” – facand niste gesturi amenintatoare catre mine.

Bai si in momentul ala mi se termina gazul.

Nu mai tin minte mare lucru din discurs, dar stiu ca am inceput cu

-Pai, ‘zgura ma-tii de bolsevic, ati stat 50 de ani cu bocancul pe grumazul nostru si tu imi ceri mie, in tara MEA, pasaport, ma, ‘zgura ma-tii de nemernic!

Stiu ca dupa aia am vorbit fara sa respir cateva minute si ca am avut grija sa combin atat de armonios zicerile sacre ale limbii romane ca pana si eu ma admiram pentru minunea de arta ce se itea dintre buzele mele.

In cele din urma ma gandesc sa scot asigurarea sa i-o dau. Da’ ma razgandesc repede. Ii dau permisul auto ca in ala am poza cu mine cheala. E cea mai tare poza cu mine cheala, jur! Nici nu stiu de ce nea ala s-a dat doi pasi inapoi, da’ a aparut ca-si vine repde in simtiri si a pozat permisul.

Moment in care am pozat si eu masina, numarul, pe el si tot ce am mai prins, inclusiv un copacel minunat ruginit de toamna.

Ala incepe iar cu „niet, niet”. Bai, nene, da’ ma lasi?!!! Cine te crezi? Vreun Brad Pitt, doamne iarta-ma?!!! Daca ai pozat permisul, chestie ilegala, pai io am voie sa pozez traficul? Plus copacelul ala de care v-am zis ca era minunat. Mno…

Ala da sa plece si ma mai inflamez o data. Il bat pe umar si cand se intoarce si cu toata satisfactia de pe fata pamantului ii urlu

-Ba si sa stii ca KGB-ul n-are succes la mine, ba!

Si ma urc satisfacuta in masina. Dau sa pornesc si ceva ma opreste. Ma uit in jur. Toti, dar absolut toti soferi din trafic se oprisera si radeau de se imprastiau asistand la faza aia. Ridic din umeri, imi cer scuze cu un zambet larg pe buze si ma pornesc agale spre casa.

Care naiba era probabilitatea, ca, dupa o saptamana de …munca, sa ma „pup” taman cu rusii?!!! Care?!!!!

Maine ma duc la politie sa declar accidentul. In seara asta, insa, rad ca proasta de una singura, de se cutremura peretii si prietenii.

Fapt pentru care se cere o dedicatie-tie-tie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s