Despre cutremure, istorie, smen si politichie

slide1101

In anul 1802, fix de ziua Sfintei Paraschiva, na sa vezi beleaua, ca incepe a se cutremura pamantul. Pantecul Vrancei dadu spre lumina o serie de prunci dintre care primul fu cel mai zdravan. 7,9 pe Richter, cum am zice noi azi.

Cutremurul s-a simtit pana departe si, se spune ca o bona care plimba un prunc in carut, taman la Moscova, a vazut cum, brusc, turlele bisericilor incep sa cada si ea a fugit sa puna pruncul la adapost. Si bine a facut, caci am fi ramas fara Puskin!

Norocul Bucurestiului a fost ca se terminase slujba la toate bisericile, dar nenorocul a fost ca majoritatea caselor din targ s-au prabusit, incendiile au aparut din pricina sobelor darmate, iar pagubele omenesti au fost enumerate dupa cum urmeaza: „un targovet care se intampla pe langa Turnul Coltei (care s-a prabusit, rupt de la jumatate si care va fi reconstruit din temelii 4 ani mai tarziu), o femeia de origine iudaica si copilul ei si o alta victima”.

Au mai urmat doua zile de replici, care au contribuit si ele la cresterea numarului de cladiri avariate.

Asta a fost introducerea, sa stiti! :))

Din istorie nu aflam multe lucruri bune despre Constantin Ipsilanti. Ori, cel putin, nu la lectiile de istorie predate la scoala.

Ca profil – uneltitor, smenar…d’astea pe care le regasim in profilul multor oameni de afaceri si politicieni de succes de prin toata lumea asta.

Ce ne zice, insa, istoria? Ca el a intuit ca perioada post cutremur va fi una propice pentru imbogatire, japca si smen, domnitorul cunoscand aceste lucruri mult prea bine, din propriile-i practici. Asa ca se hotaraste sa ia o decizie economica pe care astazi o regasim in absolut toate practicile companiilor multinationale in materie de contracte cu furnizorii si licitatii si anume – impune un pret maxim pentru constructori, lemnari etc.

De asemenea, el ordona refacerea Bucurestiului si, datorita lui, casele au fost construite mult mai solid (dovada fiind ca inca mai rezista o parte dintre ele si acum, dupa inca niste cutremure mari, razboaie si intemperii) si, in plus, multe cartiere au devenit mult mai curate.

Daca ar fi sa ne raportam la zilele noastre, eu spun ca multi l-ar mai vota pe Ipsilanti pentru inca un mandat, pentru ca, „uite, dom’le, a furat, e rusofil, dar a si facut ceva pentru urbea noastra”.

Daca ar fi sa-l aducem pe Ipsilanti in corporatismul nostru, din nou, am observa ca ar da foarte bine catre HQ-urile aflate prin cele tari, ba chiar ar deveni studiu de caz pentru performantele sale, chiar daca l-ar injura toti furnizorii care s-ar vedea cu profitul taiat pana in varful dintilor.

Altfel, baiat bun Ipsilanti asta. A murit la Moscova. N-a mai prins inca un mandat.

 

P.S.1. Multumesc wikipedia.org pentru calatoria prin istorie!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s