Cum să devii păcătos în postul Craciunului în 3 pași simpli by gugăl

Ca cum mă luptam io cu mine și cu tehnologia și iar cu mine și iar cu tehnologia și aroape că mă deprinsei a utiliza diacriticele, jbaf vine gugălu’ și-mi arde una peste ceafă și-mi zice

-Făifatăhai, noi zicem de niște ani să folosiți (dracului, Doamne iartă-mă!) diacriticele, că să-mpulecă vorbele altfel, că aveți (și voi, amărâților) o limbă de numa’, da’ să știi că noi nu indexam.

-Păi cum, vere, nu indexați? Adică…?…

-Adică indexăm, dar mai cumva și, adică da, zice cu scârbă, pune mâna de refă tot. Fără diacritice!

Adică muncuța de niște luni care trebuia refăcută în câteva zile…zilișoare, mai bine zis, că în perioada asta zici că au intrat orele în sac. Măcar de-ar fi intrat în ăla cu bani, că-n felul ăsta, căutând io zilișoarele dădeam de banii din sac și-mi luam concediu pe viață! Da’ așa?!…

Ăsta a fost pasul 1, că nu are rost să vă povestesc detalii plictisitoare cum ar fi că după niște zile fără somn creierul meu s-a blocat pur și simplu, de m-am speriat în ultimul hal. Bref: am băgat ca Migu’.

După aia, vine gugălu și (io tâmpită până la capăt) credeam că o să ma laude sau ceva pe-acolo. Ei, ași!

-Auzi, da’ știi că la SEO stai mizerabil.

-Aoleo!

-Daaa, mi-ze-ra-bil!

-Ai sa-mi fut una!

-Lasă, că am auzit bancul ăsta de prea multe ori!

-Păi…și?…

-Păi ia la puricat cuvintele cheie.

-Păi le-am luat. Ie toate și ceva în plus. Da’ ie toate, totuțe! Jur, na!

-Vrei să mă enervezi? Știi ce se întâmplă dacă nu faci ce-ți cer!

-Să trăiț, șefu’! Auzi? Da’ pot să te deranjez c-o întrebare?

Se uită la mine sașiu. Nu aștept să răspundă, zic fără să respir…ce-o fi, o fi…

-Auzi, bre, nea gugăle, da’ la franceji, de ce le indexezi cum trebuie site-urile, că au aia de-a accente și sedile de te ia mințile capului?!

Și mă și dau un pas înapoi, nu care cumva să mă scuipe pentru o așa impertinență.

-Păi voi sunteți franceji, mă?! Ptiu, cu cine mi-am găsit să discut eu chestiuni de politică internațională! Sărăntocilor!

(Na, că până la urmă a zis-o! Și în plus, are și dreptate, nah…Păi dacă eram noi franceji…ăhăăăă!…)

Și iau cuvintele cheie la puricat, în timp ce ăsta, ca milițianu ședea și mă monitoriza. Acolo l-ai folosit de 2,5 ori (jur că nicăirea nu-i lăsată vreo juma de cuvințel, dar nah, artimetica de la noi poate nu-i la fel cu aia din America și America îi o țară maaareeee) și optim e 3,5. Mno și ia Ioane și întoarce pe toate fețele, citește, documentează-te, că nu contează că meseria ta îi alta, tre să știi și d-astea că le iei în mormânt cu tine, că poate și-n viața de apoi se face SEO. Nu cred să fi avut vreo listă cu mai puțin de 10-12 puncte de „așa nu-i bine” la vreun rând din site-ul ala. Am albit și am murit de un catralion de ori. Dar cel mai mult am suduit. Mă, da’ știi cum? Rău de tot! Când ajungeam la vreun paragraf să văd păcătoșenia aia de buton că trece din roșu în portocaliu săream în sus de bucurie, iar când dădea în verde, deja eram în orgasm multiplu de n luate câte k.

Alte zile frumoase.

(Câteodată oamenii mă mai întrebau când și unde plec în vacanță. Aș vrea și eu să știu. Sincer! Se fac mai bine de 10 ani de când am uitat și cum arată un weekend liber, darămite vacanța. Da’ pe oameni nu-i înjuram. Ce vină au ei?)

Ăsta a fost pasul 2. Tot fără detalii că și așa nu știu dacă n-ați închis deja povestea asta, că-i plicticoasă rău.

De data asta nu mai așteptam fericită să ma laude gugăl, ci mai degrabă înspăimântată de ce ar mai putea să scornească; și-mi era din ce în ce mai clar că vrea să mă omoare cu zile.

-Mda…să zicem că ai atins pragul de bine, dar cu readability ce faci?

-Cu ce, bre???? (Cred că mi s-au și învârtit ochii în cap ca la păcănele)

-Hai treci la treabă!

Mă apuc să citesc ce vrea nebunu’. Uite, o primă chestie: frazele nu trebuie să depășească 20 de cuvinte.

-Hai, bre, nea gugăle, chiar așa?!!! Păi să-ntoarce Cicero în mormânt, bre! Uite-așa să-ntoarce, ca cum ar fi clătita pe care o arunci în tigaie di p-o parte pă alta, zău așa!

-Gura mică și treci la treabă!

bxuwyewq847yuhdej,bci29uf2uhu2ucbu2948yfui2rhulrh (fără număr și fără să mă repet, i-am zis!)

Orice aș face nu am cum să fac toate frazele să fie sub douăj de cuvinte, nici să mă tai. Și nici nu vreau. N-o să ciopârțesc Limba Română, că e gugăl dus cu capu’. Plus că io nu mă adresez analfabeților. Aia-i!

Crezi că-i tot? Nu e! Asta a fost începutul pasului 3, crede-mă! Lista inepțiilor lui gugăl e ca maneaua de-o ascultă vecinii mei – intelectualii – „fără număr”.

Și povestea nu se poate termina așa. Pentru că nimic nu se poate modifica pur și simplu, acu rescriem (adica nu io fac asta, ci Cristi) și codurile de la fiecare milimetru de pagină. Că noi o să facem sărbătorile, cel mai probabil, odată cu ospătarii. Cu ăia din mileniul următor, că-n ăsta ne-am halit timpul. Uite am uitat să-l întreb pe gugăl dacă știe și bancul cu timpu’…

Site-ul încă nu e gata…mai avem ceva, ceva la el, așa că tragem tare.

Cele mai mișto lucruri pentru mine, din toată povestea asta, ar fi așa:

  • că am inventat înjurături noi
  • că am învățat enorm de multe lucruri, pe o unitate de timp scurtă
  • că sunt foarte bucuroasă că am „pus ochii” pe Cristi și de niște ani facem o echipă foarte mișto și că abia acum știm că putem duce absolut orice fel de proiect împreună.
  • că site-ul ăsta a fost gândit în stilul meu încă de la bun început – adică mare și că se va dezvălui curioșilor într-o creștere continuă.
  • că pune accent pe educație.
  • și peste toate, dar absolut toate astea, că doamna Mariana Dragu, istoric de artă, rafinat om de cultură mai degrabă recunoscut în afara granițelor țării, m-a acceptat în cercul de prieteni ai domniei sale. Pentru mine e greu să-i definesc poziția în ecuația veiții mele – îmi este deopotrivă mentor, critic, prieten adevărat, soră, uneori și „soacră” ( 😛 ) , îmi este model din toate punctele de vedere, îmi este zână bună. Îmi este dragă, pentru că nu știu cum a reușit să intre în sufletul meu împietrit și îmbătrânit și mă luminează.
  • și nu în ultimul rând mă bucur că nu mi-am pierdut puținii prieteni adevarați pe care îi am și care au înțeles să mă lase în boii mei în perioada asta. Ca de fiecare dată. 🙂
  • Cât despre cât am păcătuit în postul pe care nu îl țin, înjurându-l pe gugăl, sper că Dumnezeu draguțul are în continuare simțul umorului și a văzut că scopul a fost nobil. Până la urmă, speranța moare ultima, nu-i așa?!…

Gata. 🙂

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s