#cultincap

Ma uit in urma si constat ca sunt multumita de omul care am devenit. Dar asta nu e doar meritul meu si in nici un caz in primul rand nu e meritul meu. Eu am venit pe urma si am pus caramizi pe o fundatie foarte solida.

Sunt foarte multi oameni in jurul meu care imi spun ca nu ar fi putut niciodata sa treaca prin ceea ce am trecut eu in viata. Zambesc si ii contrazic. Toti putem fi puternici si misto, fara a inceca sa facem clasificari de care vine pe primul loc si care pe al doilea, daca trecem prin anumite situatii. Dar, cred ca de departe, cel mai important lucru este acela cand realizam ca suntem in prezenta unui om puternic – ce putem invata de la el si cum putem noi lucra cu noi insine sa depasim un anume nivel.

V-am zis in nenumarate povesti despre cum am fost crescuta foarte ludic, lucru din care deriva iubirea mea pentru povesti, imaginatia debordanta, dar care nu e la acelasi nivel de fiecare data – lucru firesc dealtfel si, deopotriva gandirea vizionara si cea practica si felul in care ele mi-au fost dezvoltate.

Ma autoironizez mai ales in fata prietenilor. In felul asta pot face diferenta intre prietenii adevarati, cei de conjunctura si cei falsi. Si tot in felul asta ma protejez. Si credeti-ma ca oricat ar parea de haotica viata mea, e atat de clar calculata, incat s-ar putea sa va sperie. Si oricat de cu capul in nori as putea parea, este, de asemenea, in esenta, o forma de protectie, dar si o forma prin care eu sunt un om fundamental liber.

Spuneam ca nu as fi fost omul de azi fara contributia familiei mele si este extrem de adevarat. Gandirea mea elastica li se datoreaza. La fel ca si forta pe care o am indiferent de situatie. Sigur ca au avut si material pe care sa lucreze, dar asta tot lor li se datoreaza. 🙂

Casa noastra a fost mereu plina de oameni de tot felul, insa cei cu care am relationat cel mai bine, au fost, de departe oamenii din zona de cultura si arta.

Imi place sa ma alint mereu si sa spun ca nu ma pricep la arta, pentru ca, in realitate, nu ma pricep – ca meserie vreau sa spun.

Viata m-a adus in cercuri concentrice in zona de educatie, in cea a artei si culturii, dar si in aceea a tehnologiilor de ultima ora ori in cea a reinventarii lor. Si, daca stai sa te gandesti au o legatura intre ele. Sau mie asa mi se pare ca ar avea logica legatura dintre ele.

Recent am avut sansa sa cunosc un pictor pe care am ajuns sa-l pretuiesc nu doar ca artist, dar mai ales ca OM. Pentru ca isi merita majusculele cu prisosinta.

Si asta mi-a declansat amintiri. Anul trecut m-am zbatut mult sa-l conving pe Florian Doru Crihana sa expuna la Bucuresti. Pentru mine, in plan personal, a fost una dintre cele mai mari realizari din ultimii ani. Anul asta l-am cunoscut pe Paul Hitter. Cum nu cred ca e ceva intamplator pe lumea asta, tot asa cred ca datorita conexiunilor pe care le-a facut mintea mea, mi-am dat seama de ceva.

Stam asa, „amprostea” in fata tablourilor marilor prictori. Ne bucura, ne ofera frumos si bun, ne lumineaza deopotriva mintea, sufletul si spiritul. Din vorbe apreciem nevoie mare pictorii romani de valoare. O ardem #cultincap cand vine vorba de Brancusi, uitand ca el a fost spurcat de nu se poate aici, pana si-a luat lumea in cap. Acum il revendicam. Bullshit, dragilor!

Am scris un status, adica asta:

Screen Shot 2017-03-29 at 04.34.42.png

Reactiile au fost fix de 3 like-uri. Mno…cam astia sunteti, iertati-ma ca v-o spun in fata!

Dupa putina vreme, un om tare drag sufletului meu, pictorul Roman Tolici, cu care am avut sansa sa lucrez acum 20 de ani a postat un status pe care l-am sheruit si l-am comentat. Adica asta:

Screen Shot 2017-03-29 at 04.36.06.png

Vorbele lui au avut mai mare impact – 6 like-uri.
O ardeti culti si minunati?

Cumparati in pana mea lucrarile artistilor romani valorosi – moderni sau contemporani, nu o mai ardeti intelectuali pe si de Facebook si nu mai cumparati porcariile alea sinistre de la Ikea. Invatati, autoeducati-va, apreciati arta autohtona cumparand-o! Spre surprinderea voastra costa mai putin decat un weekend crancen la Vama, insa e o investitie fantastica si pe termen scurt – pentru ca aduce, cum ziceam, frumos si bun in vietile voastre gri si plictisitoare; si mai ales pe termen lung – pentru ca sigur nu va veti mai permite lucrarile lor peste…sa zicem 10 ani!

Casele, masinile, betiile chiar nu sunt o investitie!

Aaaa…si cititi cat mai mult, ca nu va strica!

Si ca sa incheiem intr-o nota frumoasa, iaca doua lucrari misto prin mesajele pe care le transmit:

Paul Hitter, Ingerul Bucurestiului, ulei pe panza, 2010

Ingerul Bucurestiului

Florian Doru Crihana, Le funiculaire de Fribourg, ulei pe carton, 2017:

Florian Doru Crihana.jpg

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s