Înghețata mamei și cocktail de idei

Nu știu cum să vă spun, dar, după aproape 30 de ani am găsit, în sfarșit, rețeta de înghețată a mamei.

Sigur că acest lucru poate părea, la o privire superficială, o chestiune de o banalitate ieșită din comun, dacă…

-Mama, tu de ce nu stai pe scaun când pregătești ceva de mâncare sau când faci prăjituri?

-Draga mea, cum să-ți spun…doar nefufinele fac treabă stând pe scaun. Știi, treaba făcută din fund e treabă făcută cu fundul.

Îmi făcea cu ochiul și zâmbea într-un fel. Ăsta era codul nostru pentru „am vorbit urât”. Și râdeam amândouă, căci era șotia noastră și numai a noastră.

Zilele trecute voiam să scriu despre dezbrăcarea de sens a noțiunilor, dar uite că înghețata mamei mă ajută să scriu mult mai bine despre asta.

Înghețata mamei…hmmm…a fost frustrarea copilăriei mele și pare-se că abia acum am o șansă să îndrept lucrurile. Cred, sper! 😀

Cum să-ți spun eu?.. De fapt, înghețata mamei, cel puțin de când mă știu eu pe lumea asta, n-a apucat niciodată să-și împlinească menirea. Adică să înghețe, cum ar veni. Nu pentru că mama nu ar fi știut să o facă, dar cred că Aghiuță al copiilor era foarte activ. O data, O SFÂNTĂ DATĂ, n-a ajuns înghețata aia să înghețe.

Începeam degustarea din timpul procesului de fabricație, dar, cum ziceam, Aghiuță ăla era mereu pe umărul meu și mă îndemna să ma duc și să deschid congelatorul la un interval nu mai mare de 10 minute, puțin, cât să verific. Și cum poți verifica înghețata dacă e..înghețată, altfel decât băgând mai întâi câte un deget, apoi câte o linguriță, ca apoi să treci la artileria grea – lingura de ciorbă?! Păi n-ai cum altfel.

Uneori mama  se prefăcea supărată, alteori mai intervenea și tata – Șeful de trib. Nu m-am întrebat niciodată până azi cum de se supărau și cu toate astea nu serveam nici o chelfăneală. Mda…

Oricum ar fi fost, mă mișcam mai repede ca fulgerul și, deși mânjită pe toată fața, negam cu o vehemență ieșită din comun faptul că aș fi dat iama prin congelator.

Și cu toate astea, exista mereu frustrarea care se manifesta strict în secunda în care ajungeam la fundul bolului cu…înghețată, că n-am putut avea și eu răbdare să înghețe ca oamenii. După care, odata cu ultima spălare pe față dispărea și orice urmă de vinovăție, ca prin farmec.

Conchideam de fiecare dată că mama face prea puțină înghețată. Aia-i!

Și ca să leg cu ce voiam să vă zic zilele trecute…

Știți, mama ar fi putut în orice anotimp să-mi facă înghețată și, cu toate astea, o făcea doar în duminicile din vacanța de vară. Era poezia duminicilor de vacanță caniculară.

Spun asta pentru că observ că le faceți copiilor diplome și costumații din alea ca la doctorat încă de la grădiniță ceea ce mă face să vă consider cel puțin stupizi din simplul fapt că așa le răpiți bucuria unor momente speciale. Dezbrăcați și tot dezbracați de sens momentele care ar trebui să fie speciale. Vă mirați că la treij’ de ani sunt deja handicapati, că locuiesc cu voi, că nu știu să facă nimic, că nu știu ce înseamnă cu adevărat să îți dorești ceva, că nu-s în stare să muncească sau să aleagă o meserie? Este din vina voastră! A voastră, a ăstora care vă bucurați că Black Friday ține tot anul în România, care faceți bradul din octombrie și îl mai strângeți în mai, care nu sunteți în stare să vă lăsați copiii să se desprindă de voi de la vârste fragede și vă dați explicații false cum că e prea mic / sensibil / neputincios. Voi îi faceți neputincioși! Sistemul doar completează munca voastră glorioasă. Voi aveți o problemă, nu sistemul, nu copiii voștri!

Este perfect valabilă chestiunea și pentru părinții care își lasă copiii să facă ce vor ei. Nu, copilul nu are discernământul necesar, pentru că nu are experiență de viață. Vă mirați că sunt agresivi la școală sau grădiniță sau că au probleme de adaptare? Voi sunteți cauza!

NU MAI DEZBRACAȚI DE SENS NOȚIUNILE, MOMENTELE CARE AR TREBUI SĂ FIE CU ADEVĂRAT SPECIALE! MERGEȚI LA PSIHOLOG! VOI! NU COPILUL!

Altfel, ce să vă mai spun?… În seara asta am făcut „înghețata mamei”, pentru prima data în viața mea. Am verificat-o până acum de două ori. Dacă nu mă ia somnul mai repede, săptămâna viitoare sunt nevoită să încerc din nou!… :))

Hai pa!

Anunțuri

2 gânduri despre „Înghețata mamei și cocktail de idei

  1. Sarumana, Virginia! Nici nu stii ce bucurie mi-ai facut! Nu stiam ca…in fine, bun venit in sufrageria cu prieteni, cum bine i-a zis Bogdan la un moment dat. Ma gandeam sa scriu, ca tot am gasit caietul de retete al mamei, din cand in cand macar, cate o reteta faina de prajituri. 🙂 Te mai astept cu tot sufletul! Orice semn, oricat de mic, pe mine ma bucura, sa stii, chiar daca e dislike la ceea ce scriu. Este si dislike-ul, pana la urma, un semn al trecerii oamenilor pe aici. Iar asta, cum am stabilit deja, este un blog personal. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s