Cea mai mișto cerere în…job

Nu mai știu până la ce vârstă ziceam că gata, nu prea mă mai poate surprinde nimic pe lumea asta. După cum am stabilit deja, Dumnezeu drăguțul are un simț al umorului ieșit din comun și, de multe ori, ciudat. Așa că… never say never. 😉

În urmă cu 2 ani…zic să încep cu începutul, totuși, povestea asta… așadar, în urmă cu 2 ani problemele mele cu ochii s-au agravat la modul la care nu mai puteam să-mi găsesc scuze și să amân o consultație serioasă. Așa că am cerut recomandări în stânga și-n dreapta – de pe la prieteni obișnuiți și prieteni medici, am căutat comentarii pe net și, în cele din urmă am hotărât să merg la clinica pentru care primisem cele mai multe recomandări.

Am fost, am plătit și am plătit extrem de scump această alegere. În afară de prețurile clinicii respective, la japcă, am plătit cu cateva luni care mi-au transformat viața în coșmar. Ajunsesem să leșin pe stradă, în continuare nu vedeam cum trebuie…Am mers de câteva ori la clinica respectivă în încercarea de a „vedea” ce se întâmplă. De fiecare dată plecam înțelegând că e vina mea, că sunt prea prințesă și că trebuie să sufăr până mă hotărăsc să ma adaptez. Și plecam de acolo cu sentimente amestecate – de neputință, de enervare și de umilință. Până în ziua în care am leșinat pe trecerea de pietoni din Piața Victoriei și-am zis „stop! ceva chiar e în neregulă și nu cu mine!”.

Am mers din nou la acea clinică și am pus piciorul în prag. Ceva i-a speriat, căci au început să verifice, că nu erau nici fericiți să-mi dea înapoi cele multe sute de euro plătite până în momentul acela.

Și în paralel m-am apucat să verific și eu și spumele m-au apucat cand am identificat diagnosticarea greșită și scuza doctoriței în încercarea de a se dezvinovăți: „Am geșit când am copiat rezultatul dat de un aparat în fișa dumneavoastră și de aici tot restul lanțului de greșeli, dar se mai întâmplă”. Sigur că se mai întâmplă. Până la urmă, oricât de ciudat vi s-ar părea, medicina evoluează și ca urmare a unor greșeli, dar asta era o chestiune care depășea o eroare medicală. Pana mea, dacă nici copy / paste nu ești în stare să dai!…

În spume am plecat de acolo și m-am chinuit vreo 2-3 luni să îmi recuperez banii.

În fine, la un moment dat mă întreabă cineva de ce nu mă duc la Bio Terra Med. Am pufnit în râs. Locuisem pe strada cu clinica ata niște ani și eram ferm convinsă că nah…zona Primăverii…păi tre’ să aiba ăia niște scoruri de să te lase nervii și puterile. Sunt contrazisă. Au mai trecut niște luni și tot nu reușeam să capăt o recomandare bună. Și-am zis din nou stop si m-am luat la întrebări pe mine:

-Bă, de ce ești tu tâmpită?

-Nu știu, poate că de frică

-Frică de ce anume?

-Nu știu…fără obiect…

-Toată viața ta ai experimentat, de cele mai multe ori pe pielea ta. Ce dracu’ te blochează acum?

-Prostia și lipsa de educație, că dacă nu m-aș fi transformat într-o cizmă, probabil că m-aș fi dus până acum de un milion de ori la controale și nu numai la ochi.

Și-n timp ce îmi dădeam singură răspunsul ăsta, în capul meu s-a făcut lumină. M-am dus până la Bio Terra Med, că tot eram prin zonă și mi-am făcut programare la oftalmologie. Aveam să aflu că oftalmologia se află în alt sediu al lor, pe Grivița, aproape de Victoriei și că, ce să vezi, prețul consultației era la jumate față de clinica unde fusesem diagnosticată și tratată greșit. Mda, deci mama iar a avut dreptate „draga mamei, două lucruri sunt cele mai scumpe pe lumea asta – prostia și domnia – căci ambele se plătesc foarte scump”…

Pe doctoriță o cheamă frumos: Taină. E blondă, nu foarte înaltă, cu o voce blândă care îți face bine, mai ales când ești stresat. Constat că numele i se potrivește la marele fix. De la recepție, de când îmi făcusem programarea, fusesem instruită că va dura ceva mai mult de o oră, că trebuie să vin fără mașină. Mi-a făcut control și cu și fără atropină, mi-a explicat pe limba mea de ne-medic tot ce făcea și, mai ales, de ce. M-a verificat și cu și fără aparate, ba chiar a făcut și double check și, cel mai important lucru, nu s-a grăbit să îmi pună un diagnostic. Aveam să aflu că există suspiciunea de glaucom la ambii ochi, chestie pe care o auzeam pentru prima dată în viața mea și mi-a prescris o rețetă pentru ochelari de vedere, dar și o listă întreagă de analize pe care le mai am de făcut pentru a stabili diagnosticul final.

Dincolo de faptul că scăpasem de un stres și dădusem peste altul, m-am bucurat că nu s- a repezit să-mi arunce un diagnostic, să-mi ia banii și să mă trimită acasă, dar și că, ce să vezi, cu noii ochelari m-am înțeles din prima, dovada că și acum, după atâta timp, îi folosesc cu succes.

În următoarele două luni am tot stat de vorbă cu mine și așa am decis că e cazul să mă reeduc și să-mi fac eu controale preventive din creștet până în tălpi. Nu tot ce am aflat a avut darul să mă bucure, dar măcar aflasem cum stau, până la urmă, căci dacă eu nu am grijă de mine și se întâmplă, Doamne fere, ceva, n-are cine avea grijă de mine și nici nu vreau să fiu cuiva povară.

Ideea e că, pe măsură ce mai făceam un control și mai cunoșteam un medic din Bio Terra, eram din ce în ce mai surprinsă, ca să nu zic șocată și din ce în ce mai nedumerita – cum e posibil ca în România…în România asta de-o simțim pe pielea noastră în fiecare zi, să găsești un loc cu atâția oameni mișto și din punct de vedere profesional și din punct de vedere uman. Asta era o chestiune care mă intriga.

Și cum perioada mea de „căutat de toate cele” presupunea multe vizite, iar eu mă împrietenesc repede cu oamenii, am zis să dezleg misterul.

Mai mergeam la un control, mai stăteam cu fetele la o țigară, d’astea…

Aveam să aflu că acolo „capul răutăților” e o tipă de vreo treizeci și ceva de ani – deopotrivă inima și creierul întregului organism Bio Terra Med. Și am fost curioasă să o cunosc, lucru pe care l-am rezolvat în doi timpi și trei mișcări.

Știi cum e să dai peste una ca tine, dar având avantajul vârstei – ca atare mult mai tare ca tine? Îți spun eu – cel puțin ciudat. De la bancuri am trecut rapid la chestiuni serioase, că io-s, cum știți, de o delicatețe ieșită din comun.

-De ce naiba nu vă știe lumea?

-Ne știu cei care trebuie – și zâmbește. Și zâmbește cu toată fața și cu niște ochi de un albastru extraterestru de-a dreptul. Zi și tu ce crezi că era mai important – să bagam banii în echipamente și pregătirea oamenilor sau în publicitate, fără să ne intereseze neapărat calitatea serviciilor medicale, viața pacienților?

I-am dat dreptate. În aceeași măsură în care știu foarte bine că eu am ales să nu mă folosesc de minciună în publicitate și, mai târziu, în marketing. Am înttrebat dacă mă lasă să ajut cu ce știu eu să fac.

Mi-a mai zis o dată unde e important să se ducă banii și i-am zis că am înțeles perfect.

Așa am început colaborarea.

Nu e o constructie pe care să o vezi ca pe palatul din povești care se înalță peste noapte, pentru că eu nu cred în lucrurile ridicate așa.

Mai mult, am vrut să văd dacă și oamenii din jurul meu au aceeași părere ca mine, sau doar mă entuziasmasem eu. Bucuria a venit din mulțumirile lor – fie că mă sunau, fie că îmi lăsau mesaje. Atunci am căpătat încredere și am zis că asta e drumul pe care vreau să apuc.

Și uite așa au trecut aproape 2 ani. Anul ăsta Bio Terra Med a semnat parteneriatul cu Theraclion și eu am fost din nou entuziasmată. Să devii singurul centru medical acreditat să faci tratamente cu ecoterapie pentru toate țările Europei de Est mi se pare nu doar o reușită. Sinceră să fiu, mie mi se pare wow. Sau, cu atât mai wow cu cât totul în țara asta, e pe negativ, pe tensiune și scandal, iar eu refuz acest peisaj. Pur și simplu.

Aflu că vin francezii în țară pentru primele tratamente cu ecoterapie și îmi pregătesc în cap planul de acțiune.

La plecare sunt invitată și eu în Franța, alături de echipa de la Bio Terra care mergea acolo pentru training. Și mă uit la „mama la teroriști” – căci așa am botezat-o eu pe doamna asta pe care nu doar că o admir pentru ce creier are, dar care mă enervează infiorător pentru ce capacitate de muncă are și, mai ales, pentru felul în care mișcă lucrurile. Ea confirmă că voi merge și eu.

Pleacă francezii pe la casele lor, noi pe la casele noastre. Aveam atâta treabă, că n-aveam timp de respirat.

Trec zilele, noi cu treaba noastră.

Cu câteva zile înainte de plecarea în Franța, ieșisem să mai fumăm o țigară înainte de a pleca acasa și povestim de ale noastre. Terminăm, io salut și o iau la pas. „Mama la teroriști” mă strigă, mă întorc și văd că ținea o mână întinsă către mine și în mână avea o punguță din plastic cu ceva în ea, da’ cum io-s cam oabla cu ochii, fără ochelari pe nas, n-am identificat conținutul. Am întins și io mâna, că doar mi se dădea, nu mi se lua.

Am ajuns acasă și m-am apucat de lucru. Pe la 2-3 dimineața îmi amintesc de punguță și zic să mă uit să văd ce-am primit, că de data asta aveam și ochelarii pe nas. 🙂

Erau niște cărți de vizită cu numele meu pe ele și dedesubt scria frumos, nuuuu, nu cum zic io de obicei – „femeie de serviciu pe 3 scări” – ci Marketing Director.

Am notat chestia asta în cap și fără nici o tresărire ori vreun gând legat de asta mi-am continuat lucrul cu un firesc iesit din comun, de parcă n-aș fi fost eu. Peste două zile urma să plecâm în Franța. Păi aveam io vreme de pierdut cu prostii?

Cred că prima dată când am realizat / conștientizat treaba cu noul meu job a fost acum vreo lună, când a trebuit să vorbesc la conferința de presă despre ecoterapie.

De atunci mă distrez în cap la mine cu ideea că „m-au cerut în…nu în căsătorie, ci în job” și mi-s fericita ca o mireasă într-o perpetuă lună de miere, chit că nici nu poate fi vorba de vacanță, că am treabă de nu-mi văd capul. 🙂

Mno, cum ziceam, a fost cea mai faină întamplare din viața mea profesională, so far.

Pe de altă parte, mă distrează foarte tare ideea că o să se roage de mine să ies la pensie, când o veni vremea și io o să le zic „Ntz!”, mai ales că o să fiu și sănătoasă si frumoasă și plină de energie.

Și hai pa că am o grăma’ de treabă!

Vă las „acilișa” și „nește” linkuri, că cititul n-a omorât pe nimeni. 😉

http://bioterramed.ro/

http://bioterramed.ro/blog-de-sanatate/

https://www.facebook.com/EchotherapyEasternEurope/

https://www.facebook.com/CentrulMedicalBioTerraMed/

https://www.facebook.com/groups/goodlife.bioterramed/

https://www.instagram.com/bioterramed/

https://www.youtube.com/channel/UC7jYkJzjNsg4KDtbpTsbGRQ

https://vimeo.com/bioterramed

https://www.linkedin.com/company-beta/15229133

Și să știți că orice semn din partea voastră mă ajută să îmbunătățesc lucrurile. 🙂

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s