In loc de urari

Craciunul, se pare, este sarbatorit undeva de prin anul 336, de pe vremea imparatului Constantin, cel care avea atat de mare nevoie de un element puternic pentru a-si intari domnia si a gasit asta cu crestinismul.

De atunci si pana in zilele noastre oamenii isi ureaza unii altora sa fie mai buni, mai cu lumina, mai fie ca.

Si nu pot sa nu ma gandesc la vorbele unui om intelept: „sa faci lucrurile in acelasi fel si sa te astepti la rezultate diferite – iata culmea prostiei”.

Caci, dincolo de urarile astea, oamenii nu-s mai buni si nici mai luminati si nici cu sufletele mai linistite, ci dimpotriva.

N-am simtit „spiritul Craciunului”. N-am facut decat sa ma ascund de lume, cat am putut si am stiut eu mai bine. Cu o stare de spleen asa…

Am citit si m-am uitat la documentare la greu. Plus ca eu muncesc si de sarbatori. Si in timpul asta creierul meu rontaia la ganduri diverse. Precum asta cu urarile de Craciun.

Oamenii au despuiat cuvintele de sens si, facand asta, au despuiat de sens mult mai multe lucruri. Au anihilat repere.

Craciunul este acum despre ornamente urate, dar stralucitoare, care inunda magazinele inca din septembrie. Este despre bradul facut inca din noiembrie si care va fi „desfacut” haaaat, la naiba in praznic, prin februarie, martie, sau la unii – deloc. Este despre imbuibare, despre cumparaturi compulsive, despre urari facute la gramada si adresate le gramada, ca unui staul de vite.

Si, nefacand parte din toate acestea, de multi ani incoace, ma retrag in carapacea mea. Unde ma bcur inca de cuvine cu sens, despre sens in general.

Nu fac urari la gramada, mai bine nu zic / scriu nimic daca nu simt. Fac bradul, ala cat e, pe 24 dec si il strang pe 6 ianuarie, de Boboteaza. De niste ani de zile imi cumpar de mancare exact ca intr-o zi obisnuita, chit ca se uita casierele cas la mine ori cu mila ca la cel din urma sarac. Si, in general, imi cumpar, daca gasesc, un peste proaspat, de captura.

In fine…

Un alt gand a fost acela ca anul asta le-am tot explicat unor prieteni ca nu mai las mizeria din exterior sa imi intre in viata si ca de aia nu ma uit la stiri, ca de aia ma apuca spumele cand vad ca oamenii nu au alta preocupare decat politica – semn ca nu muncesc si ca au un univers din ce in ce mai limitat…cum ziceam, un alt gand a fost acela ca in cele cateva zile ramase pana la anul nou sa ma uit cu atentie prin lista si, in afara de prietenii mei jurnalisti, sa sterg pe oricine posteaza mai mult de o data pe zi, zi de zi, statusuri despre politica. Nu dau hide, ca mi se pare o ipocrizie. Mai bine sa ne putem saluta pe strada, decat sa ne injuram inutil si sa ne amaram sufletele. Cred ca asta e cea mai importanta decizie pe care am luat-o zilele astea.

Si ma bucur ca in continuare nu sufar dupa like-uri si pupat in fund, ca inca pot aprecia valoarea oamenilor dupa altceva.

Sunt un calugar citadin si ma bucur de asta, chit ca imi lipseste enorm viata efervescenta in anumite momente, dar ies pe strada sau intru pe Facebook si imi dau repede seama ca am facut alegerea corecta pentru mine.

Ma uit in urma, la anul asta din care mai e putin. N-am avut vreme nici sa respir, sincera sa fiu, asa ca nu mi-am dat seama pana acum cum a fost. Acum realizez ca a fost un an extrem de plin. Cu de toate. Si ca am nevoie sa ii dau creierului o pauza ca el sa poata aseza toate lucrurile, oamenii si intamplarile pe rafturile potrivite si apoi sa vad ce am inteles eu din toate mesajele pe care mi le-a transmis. N-am vreme de pauza, insa. Si uite ca asta poate fi o rezolutie buna pentru anul care vine: orice ar fi sa iau o pauza adevarata de la munca, de cel putn 3 saptamani la fiecare 6 luni.

Revenind la urari si la sens… Cred ca, daca ar fi sa fac o urare, ar suna cam asa: puneti dracului mana de munciti cu dedicare, cu pasiune si o sa vedeti ca nu o sa mai aveti timp de prostii (cum ar fi politica); inainte sa iesiti in strada la meetinguri (ca si pe astea le-ati dezbracat de sens si au ajuns niste caricaturi proaste), ganditi-va daca nu cumva ar trebui sa iesiti in strada si sa va scuipati in gura pe voi insiva pentru ca:

  • nu stiti decat sa fiti rai unii cu altii,
  • sa traversati aiurea, sa faceti mizerie, sa circulati dupa bunul plac etc
  • sa cereti dreptate doar daca acea dreptate va convine voua si de restul sa cautati o portita prin care, cu o spaga, cu o relatie, sa va obtineti voi diverse chestii, sa fentati legea cat se poate de mult
  • sa incercati sa anihilati agresiv pe oricine are o alta parere fata de voi (stiti, eu nu pun botul la mizeriile astea, ca eu inca imi amintesc cum era in comunism si jur ca la asta nu ma intorc nici moarta!)
  • sa inselati cat se poate de mult – fie ca vorbim de relatii, fie ca vorbim de business ori de sistem
  • sa cereti ca legea sa fie aplicata…altora
  • sa doriti raul cuiva
  • sa fiti invidiosi
  • sa fiti individualisti

…oh…lista este atat de lunga….

Iar astia de stati prin alte tari, inainte sa fiti asa agresivi si revolutionari, poate nu ar strica sa povestiti pe bune cum, in tarile in care stati

  • va platiti taxele la timp, ca daca nu, o beliti
  • ca si acolo exista legi si reguli care poate nu va convin, dar pe care le respectati ca daca nu, iar o beliti
  • ca daca nu muncesti, nu umbla cainii cu covrigi in coada, ca ajutorul social nu e la infinit
  • ca si acolo sunt probleme si politice si in sanatate si in invatatamant, desigur diferite fata de Romania, dar sunt! – tocmai pentru nimic nu e perfect pe lumea asta
  • ca acolo, in tarile in care stati, daca iesiti ampulea in strada o beliti urat de tot si, chiar daca iesit, tot platiti taxe si impozite, nu o ardeti revolutionarii lui peste
  • ca in tarile in care stati, multi dintre voi v-ati autoeducat impus ca sa puteti trai civilizat acolo, ati invatat ce inseamna respectul, respectarea legilor. Si atunci, de ce puii mei nu ii invatati pe romanii din Romania aceste lucruri in loc sa ii incitati? Toata clasa politica din Romania, reflecta exact populatia acestei tari. Ia schimbati voi frumusel tactica si, daca vreti sa construiti ceva, invatati-i pe oameni lucrurile bune. Si faptul ca libertatea inseamna, in primul rand respectarea regulilor, normelor si a legilor. Fara exceptie. Si respectul! Si cand populatia – in integralitatea ei va evolua in acest sens va spun eu ca si clasa politica va arata altfel.

Pana atunci insa, sa ne „reauzim” cu bine anul viitor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s