Un „de ce” vechi, de cand ma stiu

De ce nu merg la Viena la concertul de Anul Nou, desi am avut si posibilitatea si ocazia sa ajung pe acolo inca dinainte de a interveni partea asta cam comerciala cu loterie si populatie atat de pestrita si extrem de putin europeana?

Pai v-am mai zis ca in copilarie Marsul Radetzky ma gasea mereu in picioare, cu mainile pe inima, batand ritmul cu piciorul si cu lacrimi de ziceai ca asist la scufundarea Atlantidei, nu alta. Si an de an mama ma intreba, cu un zambet cald (da, si ea avea ochii in lacrimi)

– Mama, de ce plangi?

Pana sa ma fac mai maricica, desi eram obisnuita deja cu intrebarea, mereu ma surprindea, pentru ca nu aveam un raspuns. Asa ca intorceam capul sprea ea si-i raspundeam in fuga

– Asaaa…..

Si ma intorceam din nou spre televizor, imi reluam bocetele si mainile apasau si mai tare inima si piciorul batea ritmul si mai tare. Iar la final, cand toata lumea aplauda, aplaudam si eu si racneam „BRAVOOOO! si da-i hohote de plans. Si mama mereu ma pupa pe crestet si ma lasa sa ma linistesc incet, incet…

Si cand terminam, intr-un final apoteotic, hohotele de plans, imi stergeam lacrimile, ma duceam razand la mama si conchideam

– Ei, acum poate sa inceapa anul!

Era ceva razboinic cumva in glasul meu, iar mama stia ce vrea sa insemne asta. Pai iti dai tu seama cate trasnai pot sa fac eu intr-un an intreeeeg?!!! Mnuuuu, crede-ma, n-ai idee! Mama avea!

Mai tarziu, la aceeasi intrebare am gasit raspunsul cel mai potrivit

– Mama, plang de bucurie si de atat de cald in inima, ca nu vreau sa se termine niciodata!

Si din momentul acela nici macar mama nu si-a mai retinut lacrimile.

Ce nu v-am spus, insa, este ca nu e sfant de an in care eu sa nu fiu cu lacrimile siroaie pe fata de la inceputul si pana la sfarsitul concertului si sa rad vietii, in acelasi timp. Ei si cum credeti voi ca as putea eu sa merg la concertul de la Viena, asa fain, frumos imbracata si sa ma bocesc de la cap la coada? Ca sa nu mai spun faptul ca eu si dansez in timpul concertului, caci unde ai mai auzit tu sa-ti fie frumos in suflet si sa nu iti vina sa dansezi? 🙂

Ei bine, dragilor, cam asta va urez si voua pentru noul an: lasati-va sa simtiti si sa fiti prezenti cu fiecare fibra a fiintei in tot ceea ce faceti, lasati-va sa dansati de cate ori simtiti nevoia, chiar daca sunteti pe strada sau la birou, lasati-va SA FITI CU TOT FRUMOSUL DIN VOI!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s