In ce ma transform?

Cred ca niciodata nu mi-a fost mai evident ca la aceasta trecere dintre ani ceea ce se numeste schimbare.

Pana acum, indiferent de situatie, nu a existat sa nu fac din noaptea de Revelion una cat am putut eu de speciala. Chiar si in momentele crancene din viata cand a trebuit sa ma descurc cu 10 lei, suma care parea imensa la momentul si in situatia respectiva. Bai si mi-a iesit de fiecare data. Ba, tin minte ca de un Paste, cu doar 24 de lei am reusit sa fac o masa pentru 3 persoane, chiar generoasa. Dar, cum zic, nu ma intrebati cum fac, pur si simplu imi iese.

Dar mereu am avut grija sa fiu imbracata, daca nu de seara, macar in rochie, cu pantofi cu toc, fardata si tot tacamul de rigoare.

Anul asta, in timp ce faceam curatenie ma gandeam: bai, ce pusca mea de traditii avem si noi!…

Ca daca stai sa le iei pe rand, cu atentie, nu se poate sa nu observi ca:

  • in majoritatea sarbatorilor nu ai voie sa speli si in multe dintre ele chiar nu ai voie sa TE speli (sau macar sa nu-ti speli parul) – si ne miram de ce vedem atatia oameni imputiti? Dincolo de sarbatori – care credeti-ma ca nu-s putine, a mai fost si faza aia cu apa calda din comunism si iaca beleaua. Ca devierea asta educationala devine amprentare genetica si se transmite, ce sa vezi…
  • in cazul multor sarbatori, cum e si noaptea de Anul Nou, nu ai voie sa arunci gunoiul din casa. Lasa-l acolo, sa se combine cu toate mirosurile alea de mancare…o veselie, nu alta. Ca de igiena nici nu mai vorbim. Imi amintesc de mama, Dumnezeu s-o odihneasca…mereu zicea „mama, nu-i bine sa duci gunoiul dupa asfintitul soarelui, asa ca fa un efort si du-l inainte.” Si asa era si pe 31 decembrie. Cel tarziu la 7 seara duceam gunoiul, sa nu ne prinda Anul Nou cu gunoi in casa.
  • de doua ori pe an – de Paste si de Craciun tre’ sa faci curatenie generala. Ma copii, eu am caine si stau la casa si va spun eu ca daca nu fac curatenia aia generala o data pe saptamana, ma mananca viermii. Cum, Doamne iarta-ma sa faci curatenie bec doar de doua ori pe an, mintea mea nu poate sa priceapa… Nu-s obsedata de curatenie si prietenii pot observa asta cu usurinta, ca-mi mai scapa cate una, alta, da sa stai tu ingalat in baza celor 2 curatenii pe an….îîîîhhhh!

In fine, ganduri s-astea…

Fac eu ce fac de mancare, termin si ce mai era de terminat in materie de curatenie. Eram gata praf de oboseala. N-am avut un an nici simplu nici usor. Nu mai aveam chef decat sa iau o carte si sa ma arunc in pat. Dar cum sa-mi rup eu traditiile in doua? CUM? Ete, bine…. Fac un dus prelungit in speranta ca ma trezesc, ba chiar bag si o cafea zdravana, ca nu vedeam cum altfel sa trec de miezul noptii…Tot imi pica fizicul…

Zic sa ma imbrac. Nu-mi fac  niciodata planuri cu ce ma imbrac, pentru ca la mine cea mai importanta e starea pe care o am in momentul respectiv si care nu se pupa, in majoritatea cazurilor, cu planurile. O mai frec…sa ma fardez, zic…Bai parca nici de asta nu aveam mare chef. Ma dau doar cu crema si ma pieptan. E suficient. Dioda nu s-o supara din atata.

Anul asta m-am ascuns cat am putut de bine de lume si mi-a iesit. Nevoia de a fi eu cu mine si cu gandurile mele e cea mai importanta. Plus ca mai citisem si niste carti care m-au cam rascolit asa…

Ma duc plina de lipsa de chef spre dulapul cu haine si dupa un timp reusesc sa aleg o rochie. O pun pe mine si constat ca nu ma simt bine in ea. Si, odata ajunsa in fata oglinzii constat ca nici nu ma prinde chiar asa de bine.

Si daca?…

Si daca ar fi eu sa imi rup traditia asta idioata si macar in noaptea asta sa ma doar la bashketzi? Uite asa… Sa ma imbrac in orice de ne-gala si pur si simplu sa ma simt bine?

Si asa am facut. A fost primul an din viata mea cand, in noaptea de Anul Nou m-am imbracat in blugi si cu o camasa.

Ca de fiecare data instinctul m-a ghidat mai mult decat perfect, caci, la 00:01, datorita bubuiturilor absolut infioratoare din tot cartierul, eu deja spalam de pe urma lui Dioda care mai speriat ca acum a fost, poate, in copilaria lui in cateva randuri.

Iar am scris de m-a uitat Dumnezeu, cand, de fapt, ideea era simpla.

Am facut Revelionul in blugi – am rupt o traditie, am produs o schimbare. Teama mea majora vine din faptul ca azi m-am trezit uitandu-ma pe net dupa mese de calcat…

Oare ma mai fac bine? 😉

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.