Unde ne tinem noi, oamenii, sufletul?

Intre toate cartile serioase si rascolitoare si datatoare de ganduri nu se putea sa nu se strecoare si o carte de aventuri. Asa ca am citit Origin a lui Dan Brown. Care mie imi place cum scrie.

Fata de toate cartile de dinainte unde baga documentare la greu de te gandeai, la o adica, daca nu cumva in felul acesta vrea sa transmita si cine stie ce informatii pe care sa le faca digerabile pentru public (cei cu imaginatie bogata ma pot intelege ce spun 😉 ) cartea asta pare doar o carte de aventuri.

Reia o tema atat de dezbatuta in ultimii ani – scaparea din maini a tehnologiei care, in cele din urma, pune stapanire pe oameni si ii distruge.

Pe asta am citit-o direct in engleza si mare mi-a fost uimirea sa constat ca nu am absolut nici o problema cu asta. UIte ca am mai depasit un blocaj, zic…. Blocaj de care nici nu imi dadusem seama cand si cum se instalase, dar acum ca m-am dumirit, l-am identificat. Ma mancase undeva, cu niste ani in urma, sa am ambitia sa citesc sonetele lui Shakespeare in original. Si m-am chinuit pana am albit. Mi-am facut si o mini colectie de dictionare si m-am documentat de ziceai ca imi scriu teza de doctorat nu alta. De atunci am evitat sa mai citesc cartile direct in engleza. Pana acum. 🙂

Revenind, cartea e scrisa la fel de fain ca si altele si simti cum iti creste adrenalina pe tot pacursul ei. Fara sa-ti dai seama faci analogii cu personaje si intamplari din realitate.

O a doua diferenta fata de scriiturile anterioare o reprezinta twist-ul de la final. Caci te astepti ca dupa dezlegarea misterului sa se termine si cartea. Nu se termina, caci Dan Brown vine, prin intermediul profesorului Langdon, si isi lanseaza propriile intrebari, schimba perspectiva.

Nu mi s-a parut nimic de neintamplat din cartea lui. da, stiintific incepem sa avem din ce in ce mai multe instrumente ca sa putem afla, cel putin la nivel teoretic, „de unde venim” si sa creem modele care sa ne arate – tot teoretic – catre ce ne indreptam. Dar, la un moment dat, pe parcursul cartii, super softul Winston spune ceva de genul „avantajul calculatoarelor este ca nu au sentimente, nu se leaga de oameni si intamplari; ele pur si simplu isi fac treaba si cand trebuie sa dispara nu au nici o problema cu asta. (…) Calculatoarele sunt previzibile, pe cand oamenii nu; de la oameni te poti astepta oricand la surprize, asa ca, ce cale va alege omenirea, ei bine, nu stim decat in modele teoretice, dar oricand omenirea te poate surprinde cu o alta cale pe care sa apuce” (nu e citatul exact, oricum sunt doua fragmente alaturate din zone diferite ale cartii, asa ca nu dati cu pietre).

Desigur, debate-ul principal este acela ca daca stiinta va putea demonstra originea universului si va putea crea modele de drum pe care va apuca omenirea, la final se intampla oricum doua lucruri – se demonstreaza inexistenta lui Dumnezeu (indiferent de numele sau religa omului care crede) si tehnologia va pune stapanire pe oameni si va distruge omenirea in cele din urma.

Azi dimineata am sarit din pat cu un gand – final dintr-un vis, parte din trezirea mea – daca stiinta poate dovedi de unde venim si catre ce ne indreptam, nu cred ca poate (cel putin nu inca) – cine sau cum a fost creat sufletul. Si nu ma refer doar la oameni.

Unei plante daca ii tai o ramura – sufera si iti va arata asta. Animalele sufera si iubesc si ele. Oamenii la fel. Practic tot ce e viu are suflet si sentimente. Ori asta nu stiu daca stiinta poate demonstra vreodata cu certitudine – ca acestea vin din entropie si forta gravitationala sau din combinatii chimice.

Si-mi amintesc cum o intrebam pe mama cand eram mica: „mama, unde ne tinem noi oamenii, sufletul?’…

Cred ca undeva, cumva, exista o forma de constiinta cosmica. Si cum noi, oamenii, avem nevoie sa dam un nume pentru orice, i-am zis Dumnezeu sau Alah sau cine stie cum.

Si ma bantuie gandul ca, dupa exact 10 ani de chinuri interioare sa ma adun anul acesta cumva si sa pun pe hartie povestea Zamolxienei, chiar daca nu e simplu, caci, de la un punct incolo, nu mai vad derularea ei…totul e cetos si ceva imi urla in creier „nu mai incerca sa o gandesti; pur si simplu aseaza-te si scrie si ea va veni la tine”…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s