Zile

Ce-mi place mie cel mai mult la viata mea e aceea ca nici o zi nu e la fel cu alta. Dar ce zic eu zi… nici macar o secunda nu seamana cu alta…

Sigur ca m-am enervat sa vad ca un bou sau o vaca a dat dislike la asta: https://theamelie.wordpress.com/2018/01/31/frate-miu-luna-albastra-rosie-plina-si-masa-de-calcat/

Dar pana si asta incepe sa nu ma mai atinga asa tare, pentru ca, pana la urma, cine a avut de priceput ceva, a facut-o, iar idioti chiar sunt mai multi decat prevede legea, pe metru patrat.

Frate, macar ai coae si comenteaza cu cuvinte ce nu ti-a placut, ca sa putem avea o discutie!

In fine, irelevant…

Zilele mi le impart intre chestii profesionale si chestii personale. Creierul meu are capacitatea sa faca o diferentiere clara si uneori dura intre acestea, chiar luptandu-se cu mine, in anumite momente.

Azi, insa, am incercat, cat am putut sa tin steagul sus…

Am fost socata sa aflu ca tatal unui om care imi e foarte drag si bun prieten, nu mai e… Si mi-am amintit brusc niste lucruri… Am aflat cu bucurie si surprindere ca ma stia de cand eram mica, de la 2 Mai. Apoi am vorbit cu domnia sa. Mi-a vorbit mereu cu dumneavoastra si chit ca eu fac ca trenul cand mi se vorbeste asa si l-am rugat sa imi spuna pe nume, mai ales ca ma stie de pe vremea cand eram mai pitica decat mesele de la Magarul cracanat, ori de la Maria din curte (de Maria si camera ei – a mea v-am mai povestit pe aici pe undeva), a tinut-o pe a lui. Si trebuie sa va spun ca e singurul om din viata mea de om mare la care am simtit ca „dumneavoastreala” sa vine din inima, fara pic de ipocrizie sau fals de vreun alt fel. Ultima noastra discutie a fost cam asa

– Cand?

– Peste doua saptamani. Las cortul la locul stiut.

– Bine, nu am cum sa promit, dar daca ajung, o sa-mi las un rucsacel in cortul dumneavoastra, ca sa nu ma mai car cu tampenii de la Bucuresti.

– Sigur, nu e nici o problema, pana in septembrie totul e ok. Va gasesc la „fotolii”, da?!

Nu aveam nevoie de mai mult in discutiile noastre.

Si nu, nu am sa va traduc intelesul real al acestei conversatii, pentru ca sunt lucruri despre care si voi ar trebui sa invatati ca e mai bine sa ramana nespuse.

Va zic doar atat – fotoliile sunt un loc din mare. In apa adica. Ca la vreun km de tarm. Doar pentru cunoscatorii altor vremuri. Si doar pentru cei foarte apropiati.

Tot azi am aflat ca un om, prietenul unei prietene foarte bune se afla pe un pat de spital, in urma unei interventii chirurgicale in care niste Oameni i-au salvat viata.

Intre timp a fost ziua altor prieteni, am aflat noutati despre cineva care urmeaza sa vina pe lume si am vorbit mult despre coeficientul emotional…

Nu sunt in stare sa pun alfel in cuvinte… o zi plina pentru mine…

Dumnezeu dragutul are ironiile lui la adresa noastra, asta e clar…

Dar ce mi-e mie clar, insa, e aceea ca-mi doresc ca voi toti cei dragi sau ne-dragi mie sa  fiti cu adevarat bine. Sa va faceti fiecare secunda sa conteze cu adevarat, sa va fie bine in suflete si in viata, sa traiti! In primul rand pentru voi insiva si abia apoi pentru toti ceilalti!

Tot azi vorbeam cu cineva si ii spuneam ceva de genul „incearca sa nu te transformi in victima-calau pentru cei din jurul tau” si-mi spunea vehement cat de vesela e, desi mesajele sale erau toate pe negativ.

A fi pozitiv dupa filosofia americana e o stupizenie fara margini si sunt prima care sustine asta. Pozitivismul cu orice pret este o tampenie. Dar vin si completez – si negativismul este acelasi lucru. Incercati sa armonizati pozitivul cu negativul din vietile voastre. Incercati sa va ganditi ca atunci cand sunteti negativi nu faceti decat sa urlati dupa atentia celor din jur, dar daca acest lucru depaseste o limita, aunci vorbim despre faptul ca le faceti rau celor din jurul vostru si ii puteti amprenta nasol pentru tot restul vietii lor.

Cum eu am un coefcient emotional pe care il consider scazut, vin si spun

  • Vrei sa te sinucizi? Bine, iti pun la dispozitie toate instrumentele, numai fa-o, ca ai doborat la pamant toti oamenii care te iubesc! Fa-o, daca atat te duce capul! Dar macar stim o treaba! Iar daca nu le vrei raul celor pe care ii iubesti, fa, dracului, ceva in privinta asta! Nu stiu…mergi la medic pt controale preventive, mergi la psiholog (asta e musai pt fiecare dintre noi!) daca ai trecut prin ceva nasol priveste cu bucurie in urma si bucura-te ca ai scapat, dar si actioneaza ca sa fii bine de acum incolo!

Vrei sa fii victima – calau? Ei, bine, pe mine nu conta, ca si eu sun om si-am obosit sa-ti ascult aberatiile si sa te pun in centrul preocuparilor, pentru ca nu esti nici un fel de centru. Esti doar un idiot!

Dixit!

Aaaa, liber la dislike, ca oricum m-am prins, lipsesc „oole’ pentru comentarii si discutii.

Hai pa sau hai mars, dupa caz!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.