Ia, hai să mai și muncim pe bune!

Mă tot macină o întrebare, de-o vreme încoace. Si de când mă macină ea, așa, zeci de gânduri sar cu replica, de e ditamai tămbălăul la mine în cap.
Totul a pornit de când un gând mi-a reamintit de o vorbă a lui Churchill (parcă), aia pe care am adaptata-o eu la „să te ferească Dumnezeu să trăiești vremuri interesante”. 🙂
„Ești sigur(ă) că, ducându-te cu valul, cuprins de frenezia muțimii, ești în „gașca cea bună”?
Ce vreau să spun… Într-un grup se dezvoltă o formă de energie, ca un val. Ea se poate amplifica sau se poate diminua, funcție de mai mulți factori. Nu vi s-a întamplat în copilărie sau mai la tinerețe, ca, împreună cu gașca să vă luați din ceva (orice) și să faceți trăsnăi sau chiar prostii?
Nu?! Bine, măi intelectualilor! Bravo vouă! Mie mi s-a întâmplat. Și-n copilărie și-n tinerețe. Uite un exemplu, de pe la douăj de ani, așa… Ni s-a părut nouă fun de tot, nu că am fi implicat și vreun proces de gândire în toată tărășenia asta, să mergem noaptea, după un chef monstruos, pe o șosea pustie. Cineva avea o mașină cu o bară deasupra. Ne-am „gândit” noi că ar fi ultra-mega-hiper-cool să facem echipe de câte 2 care ne urcăm pe mșină, ne ținem cu mâinile de bara aia, iar șoferul să bage viteză și noi să urlăm doar când nu ne mai putem ține de bară. Băi și ni s-a părut atât de mega-ultra-hiper-cool, că am făcut prostia asta de cursă până spre dimineață, când aerul rece ne-a trezit la realitate și ne-am dat seama cât de imbecili am putut să fim și cum ne-am pus viața în pericol, doar de dragul adrenalinei și a mângâierii orgoliului celor care câștigam cursa aia dementă, rezistând la viteze foarte mari.
E un exemplu, poate deplasat, poate că nu.
De ani de zile mă uit la ce se întâmplă la noi, cu meetingurile astea zilnice, deja dezbrăcate de sens și fără absolut nici un obiectiv ori rezultat și-mi vine mai mereu să întreb – crezi că toată agresivitatea și toată demența în care te implici acum sunt de folos și pe termen lung și mai ales și altora? Că pe termen scurt îți sunt ție de folos – te ajută să mai evadezi dintr-o viață de rahat, îți dau supapa necesară să mai defulezi. Ești sigur că nu te vor condamna copiii tăi mai târziu? de ce? Păi ia să vedem – că în loc să muncești pe bune, alegi să tragi chiulul cât cuprinde și de restul ieși pe la meetinguri în loc să faci ceva constructiv cu tine, cu viața ta, pentru tine și pentru cei din jur? Că urli că vrei respect, dar ma suni, de exmplu, pe mine, să mă întrebi dacă nu-ți pot „aranja” o chestie, iar dacă te refuz, mă faci în toate felurile, pentru că, nu-i așa, vrei doar o chestie mică…să sari peste un rând, să obții o hârtie medicală fără să mergi la control, deși controlul ăla ar putea, într-o situație limită la volan, să-ți salveze viața (sau să salveze viețile nevinovaților din jur). Ah și am uitat, on top of that, să-mi spui că sunt „pesedistă”!
Păi, măh, democratule, io nu am vreme să mă uit la televizor, că muncesc de-mi sar capacele. Dar mă lovesc de tine, când blochezi circulația, iar eu trebuie să bat drumul, contra cronometru, între două spitale. Și mă lovesc de tine și când tu, cu mașina ta șmecheră, nu te dai la o parte să treacă salvarea, ori când traversezi la câțiva metri de trecerea de pietoni și tot tu mă înjuri pe mine. But wait! Am uitat! Tu ești democrat, tu ceri respect, tu vrei schimbare, tu te-ai săturat.
Bă, să știi ca și io m-am săturat de tine, jur!
M-am săturat de loaze cu pretenții, de mitocani, de analfabeți functional.
Crezi că mi-e simplu să muncesc, de foarte multe ori 22 de ore din 24 ale unei zile, iar din venituri să-mi plătesc doar facturi și taxe, să uit de ideea de vacanță sau de weekend liber, să mai tai din mâncare ca să mă pot întinde cât mi-e plapuma, în timp ce tu nu mai ai nici o limită? Să știi că nu.
„Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” – zice o vorbă de duh.
Nu, nu-mi convine ce se întâmplă în România zilelor noastre, dar nici nu cred că pierdutul vremii este soluția.
Anul trecut mă enervasem atât de tare, la un moment dat, încât am zis că mă duc să fac rost de niște mese să le pun în Piața Victoriei. Și să vă invit, dragi mitingiști (de profesie, deja), s-o ardeți intelectual. Adică, ăia care îs avocați să ia la mână legile, să se documenteze despre toată bucătăria din spatele subiectului, să se asocieze cu economiști și alți specialiști și să pună pe hârtie ce modificări ar trebui făcute. Și tot așa, pt toate profesiile din lume – economiștii să-și pună creierul la bătaie, IT-iștii la fel. Și după aia să mergem cu propunerile concrete la Parlament și la Guvern și să spunem „uite, băi, noi ne-am gândit să vă ajutăm, că România este, în primul rând, țara noastră si vrem să ne fie bine; așa că haideți să discutăm profesional, fără patimă și fără să ne înjurăm, să ajungem la concluzii pe care să le aplicăm mintenaș”. Da’ m-am potolit, că mi-am dat seama că-s idealistă și că n-are chef nimeni să muncească pe bune. Urlatul e fun, e simplu, mai e și socializingul.
După aia, asta cu limitele, de fapt cu lipsa lor, mă omoară. Recent am avut o discuție cu o madamă care mă lua la rost că niște prețuri sunt prea mari. În afară de faptul că-s mici, de dumping de fapt, am întrebat-o pe cucoană două lucruri elementare: de ce crede ea că pe lumea asta trebuie ca toate lucrurile să fie pentru toată lumea și 2, dacă atunci când și-a luat mașina s-a dus să-l tragă la răspundere pe producător că are prețurile prea mari. În esență cucoana cu pricina nu voia să facă ceva cu adevărat. Era doar comentatoare de tip țață, căreia online-ul i-a deschis porțile către afirmare.
O altă discuție, de data asta cu o prietenă, m-a făcut să o întreb dacă îmi poate da un singur exemplu în istorie, când potențarea populismului ăsta fără cap și fără coadă, a dus la evoluția unei societăți. A făcut o pauză. I-am reamintit că tot d’aia s-a prăbușit și democrația ateniană, în cele din urmă…
Mai mult decât atât, valul ăsta de energie, cu ieșitul în stradă, mie, din izolarea la care mă supun voit, îmi apare ca o făcătură. Omul din stradă nici nu-și dă seama că e masă de manevră. E luat de val și gata.
Nu, nu cred că meetingurile astea sunt soluția. Dar da, o schimbare e necesară. Cum? Ei bine, încă nu știu, atâta vreme cât toți vrem schimbare, dar aruncăm în continuare gunoiul în stradă, cât ne deranjăm vecinii, cât traversăm aiurea, cât căutam soluții să fentăm statul la plata taxelor și impozitelor, cât vrem să sărim peste rând, cât credem că ni se cuvine totul. Că nu ni se cuvine nimic, dragilor, căci, conform acestei mentalități greșite, îl transformăm pe însuși Dumnezeu în sclavul nostru.
Mai rău e că am sentimentul din ce în ce mai acut că ne apropiem cu pași mari și repezi către un deznodământ înecat în sânge…
Zilele astea e un val de poze cu mașini ale unor români veniți în tarăm, care au numere cu „muiepsd”. În afară de faptul că-s prea multe ca să nu fie o chestie coordonată, vă întreb cinstit – în afară de faptul că ne facem și mai tare de căcat, ce credeți că rezolvați? Și în afară de asta, ce le explicați copiilor voștri (minori), când o să vă întrebe ce e aia „muie”, măi intelectualilor?!!! Vă hăhăiți grobian la fazele astea, vi se pare fun. Mie mi-e rușine, sinceră să fiu. Mi-e rușine de voi și de rușinea voastră, dar și de mine, că trăiesc printre voi. Așa să știți!
Și să mai știți și că sunt convinsă că, dacă ați ajunge să conduceți țara asta, asta, câtă mai e încă, ați face nenorociri încă și mai mari ca ăștia de acum. Pentru că modul vostru de gândire și acțiune îmi arată asta. Scroafa cățărată în copac…Pfff…
Așa că vă zic simplu: hai, dracu’, la muncă serioasă!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.