Când toate datoriile sociale iau pauză pentru scurte momente, atunci

 


Și mi-e dor de tine și-mi vine să mă tăvălesc de durere și dor și-mi dau seama că nu pot, că n-am voie să fiu ca toți ceilalți oameni, pentru că, nu-i așa – „doar oamenii slabi plâng, tu nu ai voie să fii slabă, n-ai timp și nu trebuie…tu ai o datorie față de toți oamenii din jurul tău”…
Și-mi vine să urlu uneori, și-mi vine să-ți urlu
SUNT SLABĂ UNEORI
ÎMI VINE SĂ PLÂNG UNEORI
MI-E DOR DE TINE
Și-atât….
Știu că nimeni nu poate să simtă frământările mele la intensitatea la care le simt eu, dar mi-aș dori ca cineva, la un moment dat, măcar să întrevadă calvarul…Nu că mi-ar folosi la ceva acest lucru. Aș simți doar…teoretic…nu mai simt NIMIC de foarte mulți ani…16 mai precis.
Azi, 2018…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.