Niște gânduri de an nou

Când aud oamenii cu „mi-am făcut bilanțul anului” – mă gândesc, sinceră să fiu – că au de gand să crape în curând.

Nu știu de când omenirea a început să nesocotească cuvintele, să le despoaie de sens, să le utilizeze fără să se gândească cu adevărat la ele – la semnificația lor profundă, dar știu că așa a început, încetul cu încetul, să dispară magia. Oh, stați liniștiți – am căzut și eu în capcana nebăgării de seamă a felului și contextului folosirii cuvintelor. Nu mă exclud din toate astea.

Uneori oamenii îmi reproșează că explic prea mult, că intru în prea multe detalii. M-a ajutat mult și meseria pe care o practic, indiferent de cum se mai numește ea în zilele acestea…Uite, vezi, chiar acum am făcut o greșeală – „indiferent cum se mai numește”….nu, nu mi-e indiferent cum se numește și nici vouă nu vă e indiferent, pentru că dacă aș fi fost strungar și aș fi venit să vă țin cursuri de management fără să am nici cea mai mică experiență în domeniul ăsta, vă spun eu că nu v-ar fi fost indiferent.

Am învățat, mai întâi de la părinți, apoi de la cei din jurul meu să fiu cât mai explicită, cât mai exactă.

De multe ori, fie în cadrul unor traininguri, fie în cadrul orelor de mentoring pe care le ofer (da, anul acesta au fost puține) dau exemplul instrucțiunilor de folosire al produselor electrice de pe piața americană – care conțin cuvinte și imagini explicative – și care îți spun dintru bun început: instalează obiectul, apoi bagă-l în priză, apoi dă-i drumul. Atenție la priză! Priza este obiectul…

Cu toate acestea oamenii încă fac greșeli.

Regula nr. 1:

Nu considera că, dacă tu știi (sau ți se pare la mintea cocoșului, semn că toată lumea trebuie să știe) că un obiect care funcționează pe bază de curent electric trebuie băgat în priză sau, cel puțin, să aibă bateriile încărcate – toți oamenii știu, sau înțeleg.

O să mă întrebi de ce trebuie să pierzi vremea explicând același lucru, de fiecare dată. Simplu – ca să obții rezultatele pe care le dorești, trebuie să te asiguri că toată lumea a priceput ce vrei tu. Imaginează-ți că un profesor ar considera că este suficient să predea materia sa începând cu ABC-ul acelei discipline o singură dată, unei singure generații de studenți. După aceea ar considera că toate celelalte generații ar trebui să știe acel ABC și ar începe să explice direct teorii de analiză matematică extrem de complexe și s-ar aștepta ca acea următoare generație să priceapă ceva doar pentru ca el a explicat deja generației precedente.

Sau, ca să vin mai în lumesc – să zicem că ai un copil – primul – și ți se pare normal și firesc să-l înveți de la mers și cum să se hrănească singur, continuând cu noțiuni din ce în ce mai complexe pe măsură ce înaintează în vârstă, iar apoi mai ai un copil și consideri că – dacă i-ai explicat deja primului, cel de al doilea e normal să știe, fapt pentru care, după ce-l aduci acasă de la maternitate – îl așezi la masă și te aștepți să mănânce singur, să mearga și să vorbească.

Sigur că e un exemplu forțat, dar mă străduiesc să vă ofer cele mai bune imagini.

Mai e un aspect aici: contextul. O să repet până o să mor – explică, domnule, contextul!

Azi am avut o discuție cu un părinte îngrijorat că fiica sa nu citește, nu îi place să învețe și e îngrijorat că vine examenul de capacitate.

În fine, discuția a fost lungă și nu e important să v-o redau acum, ci ce-a urmat.

După un timp am început să-i spun copilei povești – despre oameni, locuri, toate contextualizate. Am fost extrem de surprinsă să constat că puștoaicei îi lipseau noțiunile elementare, că nu primise o educație în acest sens și că nimeni nu se obosise să îi explice contexte, dar i se cerea să știe o mulțime de lucruri.

Fără să-și dea seama copila a trecut, prin poveștile mele prin noțiuni de istorie, literatura, geografie, biologie, cultură și multe altele, toate contextualizate, explicate pe limba ei. Era ca un burete. Evident! 2 ore și jumătate în care am vorbit până n-am mai avut salivă în gură, nu ca un profesor, ci ca un povestitor ce mă aflu, ca un om iubitor de jocuri, aventură și ghicitori ce mă aflu, ca un om de vârsta ei – ce mă aflu doar în suflet și minte, căci buletinul zice demult altceva. Nici o secundă nu a dat semne de plictiseală. Ba, mai mult, a început să pună întrebări, căci, dacă omul s-a născut cu o mare calitate, ei bine, aceea este curiozitatea. Noi le omorâm tinerilor sau oamenilor de vârsta noastră curiozitatea. Iar ei au învățat să se teamă să nu pară proști. Ce non sens!!! Cât de vinovați suntem pentru toate acestea!….

Când ne-am despărțit copila m-a întrebat dacă îi pot împrumuta una dintre cărțile pe care le-am menționat. Subiectul acelei cărți i-a stârnit cel mai mult curiozitatea. Și nici măcar nu i l-am povestit pe tot, așa cum fac și cu voi atunci când vă recomand cărți sau filme. Bine, cu voi nu am mai făcut-o demult aici, ci mai degrabă pe Fb, din comoditate. Dar și pentru că voi nu comentați sau, dacă o faceți, o faceți în privat, nu aici.

M-am gândit anul acesta să creez o serie de workshopuri și m-am oprit. Din același motiv pentru care nu scriu cărți – pentru că nu le-ar cumpăra decât unul, doi oameni.

E finalul unui an greu și contorsionat. Nici nu v-ați întrebat până în acest punct de ce nu am continuat să enumăr următoarele reguli, nu-i așa?

Nu vă faceți bilanțuri. E o tâmpenie! Bilanțul e ceva definitiv, care nu mai poate fi schimbat. Uitați-vă în urma voastră – vedeți ce ați lăsat în urma voastră pentru voi și pentru ceilalți, ce ați învățat – pentru voi și pentru ceilalți. Gândiți-vă la ce vă doriți să realizați. Și nu vă culcați pe o ureche. Lucrurile nu se întâmplă dacă faceți asta! Ați devenit comozi?! Nasol. Nimeni nu va face acele lucruri pentru voi. Peste câțiva ani, când o să vă uitați întâmplător sau nu în urmă și vă va reveni în memorie anul 2018, veți constata că mai descoperiți ceva de învățat sau de înțeles din cele petrecute. Pentru că omul se schimbă și e firesc să fie așa, fie și din simplul motiv că a mai ieșit niște zile din casă să-și cumpere pâine și pe drum, la magazin a vazut și auzit alte lucruri care i-au dat de gândit, care l-au emoționat ori poate chiar l-au făcut să-și schimbe total modul în care privește o anumită situație.

Urmează să înceapă un an nou. Vă urez să transpirați cu bucurie în timp ce faceți ca lucrurile să se întâmple – pentru voi și pentru ceilalți. Niciodată doar pentru voi, niciodată doar pentru ceilalți! Lucrurile nu funcționează decât în contexte – care trebuiesc înțelese, apoi găsite soluțiile optime, pentru a vă putea bucura cu adevărat de rezultate.

Prima postare de anul viitor va fi cu niște noțiuni de educație și protocol – un alt aspect despre care am realizat că lipsește din ce în ce mai mult din educația oamenilor.

Când o să pun și workshopurile la punct o să vă anunț. Da, vor fi plătite. Da, în unele voi vorbi doar eu, în altele – cele cu număr limitat de locuri – veți avea de făcut exerciții și le vom discuta. Da, vor fi webinarii, nu va fi nevoie să vă deplasați în București pentru ele.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.