Îți mulțumesc, Copile!

Știi, când am aflat vestea venirii tale pe lume încă tremuram de pe urma acelei călătorii cu avionul, care ar fi putut fi ultima, dacă n-aș fi avut norocul chior pe care îl am.
Până ai venit pe lume am vorbit cu tine în cap la mine – atât îmi era de frică să nu te deranjez și să nu te sperii.
În ziua când ai venit pe lume era soare și frumos afară. Era atât de frumoasă vremea cum nu mai fusese de câteva primăveri până atunci.
Eu îi țineam locul mamei la clasă. Tata – bunicul tău – la clasa lui. Două umbre eram, după o noapte nedormită. Nu vorbeam decât din priviri.
N-ai vrut să vii tu simplu pe lume, așa cum o fac oamenii normali și cred că în momentele alea eram singura nebună care se bucura pentru chestia asta, pentru că pentru mine era semnul că ești un om excepțional și vei avea o viață extraordinară. Da’ nah…io-s mătușa ta mai dilie. 😀
Când a apărut taică-tu la școală, mai degrabă ținându-se de pereți decât fiind capabil de mers articulat avea o lumină în ochi pe care nu i-am văzut-o niciodată până atunci și crede-mă, deja îl știam de mulți ani. Și-am știut și atunci, așa cum știu de atunci încoace că ești singura lui iubire adevărată și atât de puternică cum nici în cărți ori dicționare nu găsești explicație pentru asta!
Io mă respectam încă de pe atunci și, evident, n-am lăsat să se vadă o prea mare emoție. Sigur că habar nu am ce am predat copiilor în ziua aia și nici ce mare lucru a mai fost după vestea cea mare.
Bunică-ta te luase la controlat imediat după naștere. Mă mir că a fost capabila să-ți numere degetele de la mâini și de la picioare și să te întoarcă pe toate fețele, să se asigure ea că ești bine. Și asta a făcut până a murit. Nu știu, căci nu există o unitate de măsură cu care să pot măsura cât ne-a dorit și iubit pe noi, dar pentru ea – ai fost și încă ești – Marea Iubire – căci încă e cu tine și alături de tine, chiar dacă într-o altă lume.
Bunică-tu – că doar pe el îl moștenesc eu – la fel ca mine – o ardea puternic. În realitate, era pierdut atunci. Dar și-a recăpătat suflul repede căci, dacă pentru noi inventase o lume magică plină de jocuri, ei bine, pentru tine avea să facă cu mult mai mult! Imaginează-ți că nici măcar eu nu aveam dreptul să mă bag în jocurile voastre! Mă, EU, zic! Știi ce zic?!!! :))
Iar eu?… Păi să o luăm cu logistica.
În ziua aia am stat ca pe ghimpi să se termine orele de școală. Mi s-a comunicat că nu am voie să te văd în ziua aia. Așa erau regulile la maternități „pe vremea ta, maică”. Doar că eu n-am înțeles niciodată regulile și mereu am considerat că mie nu mi se aplică. Așa că am motivat că ies prin oraș. De mulți ani eu nu mai aveam vreo legătură cu orașul ăla, deci nici acum nu-mi pot imagina cum de m-a crezut cineva, dar am mizat pe faptul că eu nu prezint interes în acele momente.
Țin minte că aveam o capă neagră cu interior roșu. Am ajuns în fața maternității și am numărat – ca un contabil veritabil – banii. Nu mă interesa suma pe care o scosesem din bancă, cât mai degrabă să am suficiente bancnote de toate mărimile cât să nu găsesc nici o ușă închisă și să nu aud nici un comentariu care m-ar fi putut enerva, căci, pe vremea aceea, aveam fitilul foarte scurt.
Când am ajuns la salonul de bebeloi s-a terminat și cu puterea mea și cu tot. Cineva încerca să-mi explice ceva…nici nu știu ce…probabil care ești tu. Mă, și erau mulți bebeloi acolo, crede-mă! Toți, mai puțin tu, erau roșii la față și orăcăiau de te scoteau din minți. Io nici acum nu știu cum de nu i-ai luat la organizat așa cum doar tu știi!
Am deschis ușa și m-am repezit ca un uliu la tine. Habar nu am de ce te-am ales tocmai pe tine. Poate pentru că erai singurul bebeloi care a început să râdă ca un tâmpit când m-a văzut, poate de frică să nu plece ai tăi cu alt copil din maternitate. Te-am luat în brațe și-am știut că n-am greșit, pentru că atunci mi-ai intrat direct în sânge, în creier și în suflet. „Cinevaua” aia de lângă mine, turuia chestii în urechea mea. Am îndepărtat-o ușor și-am rămas doar noi două și din nou am ȘTIUT!
Am vorbit mult în ziua aia – noi două. Aveam de stabilit multe lucruri importante. Dar primul și cel mai important a fost că te iubesc până dincolo de Univers și înapoi. Și așa e și azi! Și așa va fi și când eu nu voi mai fi pe aici!
După aia am trecut la desfășatul tău. Primul gând a fost: are cracii lungi, deci, cât o să pot, o să trag să te provoc să ai și creierul mare. Ai început să râzi la mine. Am râs și eu și atunci m-am speriat, căci am constatat că ai ochii cât o juma’ de față. ‘Mnezeule ce felinare aveai!!! Cât cepele! Atunci te-am poreclit „Ce-puță”, dar doar bunică-ta și cu mine aveam să știm despre asta, deși bunică-ta mă privea cu reproș când ți ziceam așa. 😀
Da’ măcar era bine – fizic erai perfectă, în plus, aveai și toate degetele de la mâini și picioare – că le mai numărasem și eu o dată de frică să nu fi greșit bunică-ta la numărătoare, deci dacă nu era să fie cu prea mult creier, măcar ieșea de-o croitoreasă bună din tine – mi-am zis. Plus că uneori râdeai cam amprostea așa, deci stăteam bine – o să iei viața în râs și ea n-o să-ți poată pune piciorul pe gât.
Am plecat de la maternitate și următoarele zile habar nu am ce s-a întâmplat. Erai prima povară din viața mea – în sensul cel mai frumos, pentru că prima dată mă simțeam cu adevărat responsabilă și sentimentul ăsta mă covârșea de-a dreptul.
Așa a început relația noastră.
Au urmat multe râsete, multe tristeți, multe traume, din nou multe râsete, apoi îngrijorările mele, poate nejustificate – de multe ori, apoi datul tău de toți pereții ca să te pot antrena în condiții grele. 😀
Plus meseria de translator din limba Ioan-eză în limba Ioan-eză. Și crede-mă, asta a fost și este una dintre chestiile la care transpir abundent și acum.
Plus meseria de unitate tampon între tine și tine, între tine și noi, între tine și restul lumii – și asta e meserie și grea și frumoasă. Deși sunt momente în care aș dori să-mi dau demisia. :))
Ne știm de 25 de ani, azi, iar eu învăț de la tine, prin tine și cu tine o mulțime de lucruri și nu știu cum voi putea vreodată să-ți mulțumesc și să-i mulțumesc lui Dumnezeu că ne-am întâmplat una în viața celeilalte.
Ne știm de 25 de ani, azi, și încă nu am învățat să nu-mi mai fac griji pentru tine și din pricina ta și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta!
Ne știm de 25 de ani, azi, și sunt fericită că SUNTEM, că RÂDEM, că PLÂNGEM și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta!
Ne știm de 25 de ani, azi și nu știu cum să-i mulțumesc lui frate-miu că m-a acceptat ca soră a lui și ca mătusă a ta, chit că dă cu mine de pământ doar dacă are senzația că bate vântul prea tare și eu nu m-am luat de tine suficient că nu te-ai îmbrăcat adecvat, deși tu ești la niște mii de km distanță. Sigur că e un exemplu deplasat, dar ai prins tu ideea! 😉 Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate astea!
Și-i mulțumesc lui Dumnezeu că-mi permite ca, nefiind vreo habotnică, neducându-mă la biserică, să fiu sinceră cu tine, cu mine, cu lumea.
Copile, de 25 de ani, azi, îți sunt recunoscătoare că EȘTI, că-MI EȘTI, că NE SUNTEM!
Șii bine ce-ți doresc, așa cum știi foarte bine că acum nu-s în stare să pun în cuvinte.
Așa cum știi foarte bine că TE IUBESC PÂNĂ DINCOLO DE UNIVERS ȘI ÎNAPOI!
Și, la fel de bine cum știi că, începând de azi nu mai ești „Popilu’ „, nici „Copilu’ ” – în mod oficial declar asta – dar că îți voi recomanda cele mai bune unguente de șale și cele mai bune pastile de memorie. 😀 Că doar nu era să mă abțin taman azi să nu zic vreo mizerie de-a mea! :)))
Și, în final, îți mai zic ceva: crede-mă, abia acum începe viața ta mișto!
La mulți ani, Copile! Te iubesc până dincolo de Univers și înapoi!

4 comentarii

  1. Fain!👍și ce tare, fix și de ziua mea :)Multumesc, a fost foarte placuta lectura, la cafea(rece) in razele diminetii si ciripit de pasarele, cu mâțele lipite de gambele mele 🙂 Sărbători luminate! Si La Multi Ani! 

    Trimis din Yahoo Mail pe Android

    Apreciază

  2. Heeeey, la multi ani, Andrei! Sa-ti faci viata frumoasa in fiecare zi! Multumesc pentru vizita in „Sufrageria cu prieteni” și te mai aștept! Cu drag! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.