Tema


In seara asta aveam nevoie sa imi scot creierul din preocuparile obisnuite si sa-i dau alta directie.

Asa m-am apucat sa studiez  comparativ discursurile politice de-a lungul veacurilor. Evident ca asta nu e munca de o singura n0apte, poate si din pricina ca de la un punct incolo m-am apucat sa caut toate materialele video cu Obama.

Trei concluzii am in minte pana in acest moment:

  1. Este prima echipa de comunicare din lume care sparge pur si simplu regulile invechite si intepenite ale comunicarii politice, demonstrand capacitatea comunicarii neconvnetionale de a produce rezultate deopotriva imediate si memorabile. O analiza atenta o sa va demonstreze diferentele intre punctul de start si cel din acest moment, cu cateva luni ca Obama sa isi termine cel de al doilea mandat si rezultatele uluitoare pe care aceasta echipa le-a inregistrat. Dar cel mai mult o sa va dezvaluie o minte stralucita in spatele intregii strategii si a tacticilor. Desigur, avantajul major este acela ca au avut „materialul” pe care sa lucreze, material care nu numai ca s-a lasat modelat, dar care a inteles regulile noului joc politic, le-a interiorizat si a inteles ca ele sunt construite pe personalitatea lui, dar, mai ales, in favoarea lui. Poate de aceea, odata intelese aceste „mici” detalii, s-a simtit atat de bine in propria-i piele, chiar si in situatii de criza profunda.
  2. Obama reinventeaza omul politic din toate punctele de vedere. Probabil ca un „material” la fel de bun ca el era Kennedy, insa, din pacate, el a iesit mult si necontrolat din conturul creat pentru el si stim cu totii cum s-au sfarsit lucurile. Dar revenind, Obama te face de multe ori sa te intrebi daca e mai mult un foarte bun actor vs presedinte. Cu siguranta, probabil peste vreo 50 de ani, va exista o alta persepctiva asupra personalitatii sale politice. Indiferent de ceea ce va fi eu ii dau creditul deschizatorului de drumuri intr-un domeniu in care ne luptam cu elefanti greu de miscat.
  3. Din pacate, multe tari din lume vor prelua acest model, dar nu vor reusi sa scoata decat marionete care vor duce lucrurile in derizoriu, slabind foarte mult credibilitatea in institutia prezidentiala statala si, in timp, vor convinge masele asupra necesitatii unui lider global, caci insasi notiunea de „natiune” a inceput sa devina una perimata. Din pacate si din nefericire, din punctul meu de vedere. Inceputa a se contura la sfarsit de secol XVII si inceput de secol XVIII, se pare ca „natiunea” si-a atins limitele si se indreapta catre extinctie. Eu una nu cred in comunitatile mari. Din punct de vedere economic am avut imperiile, acum avem uniunile si daca ne uitam mai atent la istorie (aia putina pe care o stim si nici aia pe bune)  o sa vedem ca imperiile au intrat in colaps economic tocmai pentru ca o comunitate mare e foarte greu de condus, controlat si tinut pe o aceeasi directie pentru foarte mult timp. Ori politica a derivat din interese economice, din necesitatea de a seta limite, procese si proceduri. In Grecia antica divizarea clasei politice a aparut cand militarii au ales sa faca ce stiu ei mai bine si au plecat in treaba lor, iar oratorii (cei buni de gura) au ramas in cetati sa faca politica. Armata deriva si ea din motivele economiei – de aparare a teritoriilor, de cucerire de noi teritorii (ceea ce insemna cresterea comertului, cresterea capacitatilor de productie si cresterea resursei umane pentru utilizarea ei pentru muncile de jos. In aceeasi masura in care razboaiele au fost permanent motivul principal de avans economic (necesitati crescute de productie, necesitati de tehnologizare rapida etc). In fine, asta e un subiect foarte vast si foarte misto de analizat, dar nu e momentul lui acum.

Bref, cine are chef sa mai invete una alta despre comunicare si mai cu seama despre comunicarea neconventionala – sa ia la studiat ceea ce a facut in acesti ultimi 8 ani echipa lui Obama, cu bune si cu rele, cu lucruri exceptionale si cu greseli. 🙂

Si, daca aveti rabdare, uitati-va cu atentie la discursul acesta, notati formularea frazelor, tonalitatile, accentele, gestica, mimica…tot. Nu uitati ca, cele mai importante informatii sunt „printre randuri”!

 

Statu’ degeaba


Cum sa va spun io?…Mie imi plac fructele de mare.

Prin noiembrie Carrefour a crescut pretul, de la 38 de lei kilu’ la 58 de lei, la creveti.

De Craciun, acelasi Carrefour ne povestea cum au scazut ei pretul la sus numitii creveti. Bre, pe unul care cumpara din an in pasti poti sa-l minti, ca n-o tine omul minte, dar la mine e mai greu.

Amu aud ca se recomanda scaderea preturilor in hipermarketuri, incepand din iunie si ca statul o sa aiba grija de politicile comerciale. Ma, sincera sa fiu, eu as prefera sa aud, in primul rand, ca baietii de la Carrefour incep sa plateasca chirie pe spatiile pe care le-au primit de-a moaca de la acelasi stat, ca m-am cam saturat sa tot aud ca statul se dezvolta daca imi platesc eu taxele, asa dupa cum povesteste o noua reclama – parte dintr-o campanie prin care se mai duc pe unde trebuie niste spagi.

Draga stat roman, nu-mi mai cere prietenia! Nu cred in tine. Poate pentru ca sunt unul dintre oamenii pentru care nu numai ca nu ai facut nimic, dar ma scuipi zilnic in ochi.

Holocaustul romanesc – disparitia Romaniei ca stat


O sa vi se para dur titlul, stiu, dar de cateva luni tot aman momentul sa scriu randurile astea.

Cate vieti pierdute se spune ca a insemnat cuantificarea holocaustului? 6 milioane? Hm….Romania avea 23 de milioane. Dupa mai bine de un deceniu de la momentul ’89, Romania mai are 17 milioane si ceva. Deci sa spunem 17, ca sa nu ne mai incurcam cu zecimale.

Mintea mea vede lucrurile astfel:

1. „Finalul” comunismului

Dupa ’73, se spune ca in Romania comunismul, ca sistem de guvernare, s-a alterat, in urma amestecului din ce in ce mai puternic al Elenei Ceausescu in viata politica.

Sa ne intelegem bine, puterea este un miraj si sunt extrem de putini cei care ii rezista. Peste tot in lumea asta, nu doar in Romania.

La noi au existat dintotdeauna Paturici. Si in alte tari e la fel, desigur, cu particularitati locale, financiare, de grupuri, genetice, educationale si de materie cenusie etc.

Una dintre caracteristicile Paturiciului local este ilustrarea proverbului „s-a urcat scroafa-n copac”. El urmareste sa ajunga sus, sa fie Cineva si sa „le arate el lor”. Este lacom si nu are limite. Cine nu este cu el este impotriva lui. Nu accepta oamenii mai buni, mai pregatiti, mai muncitori, mai inteligenti, mai educati etc decat el.

Activistii de partid au fost impartiti in doua categorii: cei care chiar credeau in comunism si beneficiile sale si cei care nu au fost niciodata buni de nimic, nu le placea munca si care au vazut in asta oportunitatea de a ajunge Cineva. Cei din urma sunt cei care au „cariat” sistemul, daca pot spune asa. Ei sunt cei care si-au impus suprematia. Ei sunt cei care, printre altele, au inteles ca cea mai simpla de impunere si manipulare este generarea fricii.

Romanii (ca populatie) erau impartiti in cei care traiau cu frica (pe baza unor experiente personale sau nu) si cei carora, pe romaneste, li se rupea. Astora le-a fost simplu sa se „imprieteneasca cu sistemul”. Ei „calcau apa”.

Exista o vorba care spune ca nu trebuie sa ii faci cuiva rau, ci doar sa-i asiguri platforma potrivita, ca va face singur ce trebuie ca sa-si franga gatul. La asta as rezuma eu intamplarile din ’89. Vicitimele colaterale fac parte din categoria „pierderi asumate”. Daca va uitati mai bine o sa observati ca la nivel national „eroii” lui ’89 au murit de prosti: ca s-au jucat cu pustile militarilor, ca au pus mana pe arme pe care habar nu aveau sa le foloseasca ori ca au iesit sa caste gura prin pietele publice sau s-au calcat pe picioare la deschiderea usilor cantinelor de partid. Putini au murit pe bune. Trecem mai departe, caci asta, este, in sine, un subiect foarte vast.

Dupa 89, activistii, in functii mai mari sau mai mici, impreuna cu securistii si guristii au strans radurile. S-au ajutat si se ajuta in continuare. Cel mai simplu e sa ne uitam la mediul de business romanesc. E o oglinda foarte buna.

2. „Asigura-le platforma propice si-o sa se omoare singuri”.

Romania ca stat unitar nu face bine nimanui. Nici UE, nici SUA, nici Rusiei.

Are pozitie, are resurse naturale, are potential. Dar nu ca stat unitar!

Si atunci ni s-a creat platforma. Restul au facut si fac ai nostri. Cu brio. Si alaturi de ei, noi, fiecare dintre noi!

3. Etapele manipularii

Confuzia.

De la frica la confuzie nu e mare distanta. Fericirea imbecila a „libertatii” a ajutat si ea. In timpul asta marii smecheri isi aranjau apele. Puterea si averea li se deschideau acum in fata.

Din randurile „confuzilor” s-au desprins 3 categorii: aia care au ramas asa si in ziua de azi si care se misca buimaci neintelegand nimic; aia care s-au scuturat si au facut ce stiau si inainte: munca; si aia care s-au scuturat si au vazut si ei El Dorado. O parte dintre ei au reusit sa acceada in timp in cercurile „celor mari”.

Anii aia au fost cei mai importanti, dupa parerea mea, pentru tot ce avea sa se intample mai tarziu. Perioada ’90 – ’95 (aproximativ).

In plus, romanul de rand fusese deja „handicapat” de catre regimul comunist. Cand omul traieste zeci de ani intr-un sistem in care stie ca trebuie sa invete, sa munceasca la stat si sa stea cu capul plecat si in frica, dar primeste casa si masa si posibilitatea de distractie, considera ca asa trebuie sa fie lucrurile. Generatii dupa generatii au fost educate astfel. Dupa ’90, explica-i tu romanului ca trebuie sa munceasca pe branci, dar nu de capul lui si nu singur, pentru ca, dincolo de interesele individuale exista niste interese nationale, de reconstructie a tarii, de asezare a ei e baze solide!….Pai cum asta cand el a trait doar in sistemul „muietzi is posmagii”?!!! Acum mai avea si o scuza: era confuz.

(la ce punct am ajuns, oare?)

4. Paine si circ

Paine mai putina ca face rau. Cel putin asa sustin medicii. Circ, insa, cat cuprinde. S-a dat liber la spectacolul mediatic, pe de o parte, iar pe de alta parte s-a ridicat un pic un colt de cortina in spatele careia se vedea sclipici si huzur. Si romanul obisnuit a pus botul. Si-a crezut ca o sa-i fie si lui bine. Dar nu cu asa de multa munca.

Media a fost un fel de UDMR. Juca mereu cu cine trebuia ca sa-i dea la socoteala. Asa se face ca au jucat impreuna pe cartea decapitarii natiei asteia:

– imbecilizare prin programe de un nivel din ce in ce mai scazut

– crearea falselor valori

– distrugerea valorilor reale (da, stiu, o sa-mi spui ca nu se poate sa difuzezi doar muzica clasica, dar o sa-ti spun ca nici nu e posibil sa vezi doar creieri pe asfalt, manele, fotbal, tzatze si circ)

– distrugerea sentimentului national si distrugerea simbolurilor care tin de national prin luarea lor in deradere, caci, ce-i place mai mult romanului decat „sa se rada” ca prostul si sa se veseleasca?!…(stiu, din nou o sa imi spuneti ca exagerez cu asta si, cu toate astea va contrazic! Uitati-va…mergeti sa traiti printre francezi, englezi, austrieci, americani etc! Atunci o sa intelegeti ce inseamna spirit national!!!! Asa ca nu mai mancati ciuperci!)

– inlaturarea elitelor. Nu ca inainte de ’89 mai ramasesera multe elite, dar…

Dar avand circ, romanului i se consolida credinta ca va avea acces si dincolo de cortina, unde va huzuri. Vorba lui Tanase: „si-o sa fie-o bogatie!..”

In perioada asta ’95 – 2000 s-au „asezat” frumos cele mai multe dintre afacerile corporatiste. Desigur dupa spagi consistente la nivel de guvern, sri si altele. Dar s-au asezat cum au vrut ele. Un fel de stat in stat.

5. Lacomia se trateaza cu bogatie

Dupa 2000 s-a creat falsa bogatie. O masa de needucati, care au parte zilnic de circuri care le abat atentia si care s-au lasat sedusi de o falsa bogatie. Desigur, nu la fel de falsa pentru altii. Dar nici atunci si nici acum nu realizeaza romanul ca diferenta intre el si un cetatean dintr-o tara civilizata consta in detalii cum ar fi: romanul da pe hrana aproximativ 80% din salariul sau net, din restul platind taxe, impozite, teveauri si alte gauri, in timp ce cetateanul din tara civilizata da maxim 20% din salariul sau net pe mancare. Si nu o spun eu, ci studiile efectuate periodic. Asta e un exemplu mic. Extrapolati si singuri. Despre protectie sociala nici nu putem discuta in Romania!

6. „Criza” a venit taman la tanc. Pentru ca ea acopera ultima etapa a manipularii unei natiuni care se bazeaza tot pe frica. Nu stiu daca ati observat ca mai nou, SRI recruteaza ofiteri de informatii pe linkedin. Nu-i asa ca iti vine sa razi? Razi, ca e tot ce mai ai!

Politica agresiva a Angelei Merkel (sincera sa fiu, eu cand pomenesc de ea, o vad in fata ochilor cu figura lui Hitler) si politicile mai subtile ale altor puteri referitoare la Romania care au inteles ca pot distruge tara asta „din interior”…

Lipsa intrevederii unei iesiri, lipsa alternativelor, lipsa de educatie, distrugerea valorilor si reperelor, confuzia, saracirea la propriu a tarii (ma refer la distrugerea rezervelor naturale, la distrugerea completa a industriei si agriculturii), lipsa unitatii romanilor, politica fricii, ghici la ce vor duce?

In cat timp? Sincer nu stiu, ca nu dau in bobi. As putea sa fac un minim efort sa dau o estimare, dar nu acum.

Este o forma de holocaust de secol XXI, in care nu suntem arsi la propriu, desigur, desi s-ar putea ajunge si la asta in cele din urma, chiar daca eu cred ca nu. Cert e ca Romania ca stat unitar sta in gatul multora.

De ce si noi contribuim la asta?

Pai uitati-va la voi: la ce faceti, la cum ganditi, la ce perspective reale aveti si mai vorbim, ca am obosit de atata scris. 😉

P.S. Vreti sa las articolul asta fara parola?

P.S.S. E o tema ampla si complexa, asa ca m-am straduit sa scriu cat mai pe scurt o parte din lucrurile pe care le vad eu. Dezbaterea este deschisa. 🙂

Un gand


De o vreme nu ma mai uit decat la travel & living si din cand in cand la cate un film. Habar nu am de ce se mai cearta astia prin mediul politic.

Ce observ, insa, este avalansa de opinii puternice de pe FB. Ca de obicei, romanii protesteaza online. Ca le e prea lene, ca e prea cald, ca mai au si altele de facut.

Ca e mai simplu sa accepte sa fie prostiti de media decat sa se uite in propria ograda sa vada catamai mormanul de gunoi le zace sub nas si pute al dracu’. Au lasat-o mai moale cu temerile ca-si pierd joburile. Ce dracu, toata lumea in Bucuresti e cu mintea in vacant! Cine sa mai aiba vreme de concedieri pe caldurile astea?

O sa-i ia cu ictis-plictis la lingurica abia din toamna. Si-i nasol, ca toamna e inainte de iarna si la noi, vrem sau nu vrem, iernile-s grele.

Toata lumea sta calare pe politica.

Azi nu am putut sa nu-mi amintesc o faza de cand era nepoata-mea mica…cred ca prin clasa a VI-a si mi-a spus foarte hotarata ‘pe vremea lui Ceausescu era mai bine’, de m-am interzis la cap pret de minute bune. Ea, nascuta, evident, multi ani dupa ’89. Am zis ca trebuie sa actionez matur si am intrebat-o de unde stie. ‘De la scoala’ – mi-a raspuns ea senina. ‘Toti profesorii ne spun asta’. Evident ca i-am injurat toti profesorii din scoala, in gand, insa, iar copilului i-am explicat cu blandete cateva lucruri pe care nu le stia (cum mie mi s-ar fi parut normal) de la scoala. In cele din urma a inteles si eu m-am linistit.

Mi-am amintit de asta pentru ca azi, dincolo de opinii vehemente pro si contra unei tabere, am observat si cretinisme de genul ‘sa votam pentru o Romanie cu monarhie (nu mai stiu de care’. Pai, ma, voi sunteti complet idioti?! In primul rand nu ati prins vremurile monarhiei. In al doilea rand, povestile cu iz de baluri si sclipici is povesti pentru copii. In al treilea rand ma asteptam, la modul cel mai sincer, la o doza de inteligenta mai mare decat a gainii.

Nu-s specialist, imi spun doar parerea. Si cred ca am bun simt.

Noi nu avem, real, o clasa politica. De unde naiba sa mai avem monarhie? (ca sa nu va spun ca auzisem un cretin care il voia pe printul Charles de rege al Romaniei!!!)

Dar pana la politica ne mananca sfintii.

Noi suntem un popor needucat!

Noi suntem o tara cu un mediu de business aflat intr-un dezastru fara precedent din cauza calitatii proaste a celor care conduc aceste afaceri si a lipsei lor de educatie.

Noi suntem o natie cu o tendinta schizoida de a trasforma dictatorii in martiri (Stefan cel Mare, Tepes, Ceausescu si mai nou, Basescu)

Dar pana la toate astea, sincer, suntem o natie care inca nu circulam corect cu masinile pe strazi, pentru ca ne e lene sa respectam o regula simpla.

Nu spunem multumesc, te rog, la revedere, nu raspundem la e-mailuri si in general nu facem nimic din lucrurile simple care tin de cei 7 ani de acasa.

Dar ne credem buricul pamantului si ăi mai intelepti dintre intelepti.

Hai sa fim seriosi!

Pana la politica, eu simt ca daca incepem sa aplicam zilnic, in vietile noastre sociale si personale, bunul simt, atunci avem o sansa sa ne ridicam din mocirla asta in cativa ani.

Exista reguli care, daca sunt respectate, ne usureaza si ne infrumuseteaza vietile. Bine, nu va place cuvantul ‘regula’…. Sa gasim altul….Daca incepem sa ii respectam pe cei din jurul nostru, aratand ca, de fapt, ne respectam pe noi insine, mai avem o sansa.

Sunt lucruri simple.

Daca vrem sa schimbam ceva, haideti sa invatam impreuna alfabetul!

 

A vota nu e suficient!


Acest post e fara parola. Nu va bucurati prea tare, e printre putinele de anul asta!

O sa reiau opiniile personale de dinainte de campanie, cu scuze fata de prieteni ca am stat asa potolita in electoralele astea. 😉

1. Bucurestiul poate functiona pe una dintre cele doua directii:

– fie un singur primar si consilii locale (de sector), pe modelul functionarii unei companii private de buna calitate (aici pana si eu rad) care are un singur GM si de restul directori de departamente care sunt angajati pe competente, li se dau toate instrumentele necesare sa-si faca meseria optim si sunt lasati sa-si faca treaba si sa produca rezultate sau zboara.

– fie autonomia sectoarelor capitalei – adica fiecare sector are administratie proprie si functioneaza ca orice oras din tara asta.

In oricare dintre ambele variante vad necesara infiintarea unor consilii (ca alta denumire nu am gasit in momentul acesta) profesionale (pe bune! si iar rad) care sa dea directiile comune: in arhitectura, transport public, cultura (dar ce ne facem ca ar zbura Caramitru si gasca lui de loaze care nu stiu decat sa fure sau blonda circareaso- deputata sau Calinescu sau asta micu…sotul Dianei Lupescu si altii ca ei), amenajarea spatiilor publice, protectia mediului etc.

2. Nu am vazut in nici un program al niciunui primar (nici macar in cel al lui Nicusor Dan!!!) asumarea unei actiuni curajoase de tipul: ok, multi bani au zburat din primariile de sector si din Primaria Generala, dar angajam acum o companie privata de audit (gen Price care mie imi par extrem de seriosi si profi in tot ceea ce fac de cand sunt pe piata si nu sunt singurii). De ce? Simplu: trebuie sa avem o evaluare clara asupra furturilor, greselilor, rubedeniilor cu contracte, fondurile disparute in gauri negre etc . De ce? Pentru ca evaluam punctul actual ca fiind un T0. Trebuie sa stim exact cum stam ca sa stim cum ajungem in punctul T1. Fara aceasta evaluare, restul sunt vorbe de claca!

3. Nu pot sa merg sa votez raul cel mai mic dintre doua rele, pentru ca nu fac decat sa perpetuez un model care se dovedeste perdant de peste 20 de ani. Ce pot sa fac? Pot sa le explic celor din jurul meu ca, daca sunt nemultumiti pe bune sa iasa la vot, sa-si anuleze voturile. Din X oameni prezenti la vot, daca un procent de peste 50% si-ar anula voturile se poate demonstra ca in Romania este nevoie de o schimbare radicala. Atata vreme cat va risipiti voturile dandu-le tot astora nu se poate face absolut nimic.

Romania are nevoie de un cutremur interior extrem de puternic. Din pacate si mediul de afaceri din Romania reflecta exact aceeasi situatie din politic.

Cat despre apetitul romanilor de a munci, ce sa mai vorbim. Si nu e o gluma! Nu pot sa nu-mi amintesc imaginile din cele 3 saptamani de iarna de anul asta, in care taranii stateau de vorba pe mormane imense de zapada si se plangeau in fata camerelor diverselor televiziuni ca nu vine nimeni sa-i dezapezeasca. Pai f………………………………….. de taran roman, pune mana pe lopata ca asa mai scoti si alcolul si lenea si grasimea de pe burta! Daca zic eu, suna prost, dar ce va faceti ca au scris-o englezii saptamana trecuta intr-o publicatie extrem de serioasa?!!!

Nu pot sa nu ma uit la majoritatea corporatistilor care stau pe niste joburi de 2 bani si inghit zilnic tone de fecale, de frica. De frica a ce, ma? Ca va lipirati de scaune mai ceva ca „musca pe cacat” vorba lui Chilian. Ati devenit niste roboti si daca va spune cineva sa luati atudine sau sa plecati si sa faceti ceva in care credeti cu adevarat, va ia cu rau la lingurica. Atitudinea voastra e proasta si, din pacate, asa va educati si copiii! Despre ce viitor vreti sa vorbim aici?!!! Ce sa zic, ati facut un mare act de curaj sa iesiti sa-l votati pe Nicusor! Asta daca nu cumva, vorba unui jurnalist mai rau de gura, nu v-ati imbatat prea tare prin carciumi noaptea trecuta sau daca ati apucat sa va intoarceti din Vama.

3. Nicusor Dan nu are experienta macelarilor din Primaria Generala. Si in general nu are prea mare experienta. E sigur. Oare cam ce ar putea face el? Sa vorbeasca? Pai asta facem deja multi dintre noi. Si?!….O sa-mi spuneti ca a castigat cateva procese si a oprit darmarea catorva cladiri de patrimoniu. E laudabil, dar nu suficient! Primaria nu se ocupa doar de zidurile din patrimoniu.

4. Si cu toate astea, odata cu aparitia Nicusorului pe scena politica intrezaresc un posibil model pentru viitoarele alegeri: daca mai apar cel putin 10 ca el in Bucuresti si cel putin cate 3 prin fiecare oras din tara, iar romanii vor putea timp de 4 ani sa-i intalneasca fizic, sa-i vada ca fac ceva nu doar ca vorbesc, atunci, poate, as putea si eu sa incep sa sper. Altfel decid sa-mi anulez votul

Pana atunci insa…

P.S. Am cateva propuneri pentru dl. Nicusor Dan. Dar cine-s eu sa ma bage un consilier in seama?…

Rosia Montana


Ma uit la campania in favoarea Rosia Montana.

Ma uit la campaniile din online impotriva proiectului Rosia Montana.

Nu mai am timp sa ma uit si la televizor.

Devine….confuzant….

O tara intreaga se lupta impotriva proiectului Rosia Montana, in timp ce oamenii de acolo cer cu lacrimi in ochi inceperea acestui proiect.

Am pretentia ca sunt un om cu creierul la mine. Poate ca doar sunt obosita…

Pacat ca nu stiu multi ca nu aurul de la Rosia Montana este miza. E in cantitati mici acum.

Dar problema ramane reala: cum sa lasi oamenii aia sa moara de foame.

Pai…eu as propune sa ne cumparam toti sosete de lana de la doamna aceea si sa-i oferim 15 lei pe pereche. Imi pare un pret rezonabil. Corectati-ma daca gresesc.

Pe baiatul aceslui domn care se plange ca ii e copilul departe de tara, il putem aduce. O punem de-o campanie, facem un barter cu o companie aviatica. Il aducem pe bietul tanar aici, unde oricum nu are unde munci si nici pentru ce, ii stricam viata, dar il aducem langa tac-su.

Pai nu?….

Udrea creeaza o tara dupa chipul si asemanarea ei si nu vad nici o reactie


Intrerup sirul povestilor frumoase si luminoase pentru ca ceva ma macina de cateva zile.

Ma macina, de fapt, multe lucruri. O sa incep cu asta.

Udrea, o curva isteata, care a identificat corect potentialul de afirmare intr-o tara schizoida, reuseste. Si reuseste multe. Citește în continuare „Udrea creeaza o tara dupa chipul si asemanarea ei si nu vad nici o reactie”

marinare, scapasi si de data asta sa nu te injur foarte rau


Azi mi-am observat un gand. pur si simplu. pe toata durata zilei. l-am vazut cum a aparut, ce l-a generat, cum s-a transformat si la ce a ajuns.
In fuga stirile de la tv. Dar foarte in fuga. Apoi articolul tipului care i-a hackerit blogul lui Moisescu. De data asta am ras. Omul are dreptate.
Si gandul: oare daca as cumpara niste avioane de jucarie pe care as monta niste chestii care sa bubuie si le-as ghida sa bubuie la cotroceni, in primaverii la vila lac si prin alte zone d-astea cheie si ar veni jurnalistii astia ai nostri ca sa faca din tantar armasar…oare, zic, asta ar zgandari sinapsa avida de scandal si curiozitate morbida a romanilor si i-ar scoate in strada? Ar putea fi ea, oare, scanteia generatoare a unei miscari de mase care sa poata aduce schimbarea?
Am plecat in treburile mele, dar undeva gandul asta a ramas atarnat intr-un cui din mintea mea.
Transformarea lui a venit asa: si daca ar iesi in strada, romanii tot nu ar face nimic. O lunga perioada de comunism care i-a handicapat de unul dintre simturile primare – acela de a-si asigura existenta, pentru ca, daca va amintiti pe vremea aia absolut toata lumea avea job si casa si-si permitea chiar si un concediu; apoi o lunga perioada de buimaceala construita si pe baza careia s-au distrus demnitatea umana, educatia, valorile, arta si cultura si nu in ultimul rand economia economia, perioada in care a fost construita FRICA. Toate acestea au facut din romani o turma usor de manipulat si stapanit. Deci nu, chestia asta nu ar tine.
Si mi-am vazut mai departe de ale mele.
Ceva mai tarziu am urmarit un film interesant prin prisma povestii de printre randuri.
Si a aparut o noua transformare a gandului initial: daca cele doua variante anterioare esueaza lamentabil si daca in tara asta bisericileau ajuns sa fie mai dese decat crashmele si mai profitabile ca ele, inseamna ca exista clientela. Si atunci…oamenii aia care ar iesi in strada, ar fi ei capabili sa ingenuncheze si sa faca ce zice biblia si sa se roage pentru iertarea pacatelor lui basescu si in general a tuturor politicienilor pe care- i avem? La varianta asta m-a umflat rasul.
Romanii au iesit in numar mult mai mare in strada ca sa se lupte pentru sustinerea sterilizarii cainilor vagabonzi, decat pentru salarii decente in invatamant si sanatate ori pentru pensii normale, ori pentru o lege a muncii care sa nu condamne romanii la sclavagism. Mda..romanul lupta pentru orice mai putin pentru ce este cu adevarat important. Si mai degraba lupta pentru un caine decat pentru un om care chiar are nevoie de ajutor si care, poate, le e in fata ochilor.
Povestea cu capra vecinului are si un alt sens, in cele din urma. Hai sa fim mai preocupati de cutremurele din japonia, de razboiul de pe cine stie unde, de stratul de ozon, de cainii vagabonzi. In felul asta ne inecam amarul si mai uitam de ale noastre.
Si-atunci zic: noi chiar ne meritam soarta si inca nu primim destul!

Poveste de Centura, cu zane si curve


Nota: am publicat acest articol pe 22 decembrie 2009 pe site-ul unei agentii de presa.

Care este cel mai fierbinte punct al femeii? Podul palmei. Daca ii pui un ban acolo, se topeste imediat… Mi-am amintit de bancul asta exact in momentul in care am auzit ca Udrea va fi ministru al Dezvoltarii. Adica locul unde vin banii europeni. Toata povestea e asezonata si cu Turismul. Nu de alta, dar vin sarabatorile, se fac jocurile pentru noul an si Udrea e o biata fata saraca si trebuia sa primeasca si ea un cadou.

Cu multi ani in urma trebuia sa plec intr-o deplasare in tara. Aveam 20 si ceva de ani si o mare curiozitate. L-am rugat pe soferul meu sa imi arate si mie curvele de pe Centura. Eram foarte curioasa sa vad si eu cum arata. Omul ma stia ca nu-s cu toti boii acasa, asa ca nu l-a mirat dorinta mea. Uite o vezi pe aia? E curva? Ei, e curva…Uite e decent imbracata. Eu cred ca e o fata care cauta o ocazie. Omul da din cap, zambeste si nu incearca sa ma convinga. Mai mergem un pic. De data asta vedem un grup de „doamne”. Astea chiar aratau …mai altfel… Uite si astea sunt curve. Zici tu?… adica nu ca nu l-as fi crezut, ca la cum aratau, parca aveam eu niste banuieli… Se uita fix la mine si ma intreaba: tot nu ma crezi? Si pana sa dau eu raspunsul, trage masina pe dreapta si deschide geamul. Nu stiu de unde, dar langa grupul de care v-am spus, au aparut puzderie de „doamne”, alergand ca la maraton sa ajunga la masina noastra.
Eu intepenisem si ma facusem mica in scaun: esti nebun? ce faci? porneste!… dar omul nici nu ma baga in seama. Trebuia sa imi demonstreze ca alea sunt curve. Nu va reproduc discutia care a avut loc si oferta de servicii. Am plecat dupa cateva minute si probabil ca pentru prima data in viata mea, am tacut pentru foarte multa vreme…

Dar de ce va povestesc eu toate astea? Parca vorbeam de Udrea si ministerele ei… si in general despre politica?!… Poate ca vorbim, indiferent de politica, despre acelasi fel de Centura. Unele curve sunt mai imbracate decat altele, unele arata mai spalate decat altele, toate ofera aceleasi servicii si toate sunt gata de mult mai mult daca la o adica, exista cerere si mai ales plata adecvata. Pentru fiecare fel de curva, exista clientii potriviti. Pentru fiecare cerere exista oferta. Si pe langa curve si clienti, exista naivi ca mine, care inca mai cred in povesti cu zane bune…