urmarea 1 a articolului de ieri


Voi mai continua probabil cateva zile postul inceptu ieri, din diferite perspective.

Iata mai jos un filmulet. Fiecare sa-si ia din acesta ce are nevoie.

Avem nevoie de universuri paralele ca sa ne dam seama de anumite lucruri esentiale.

Eu nu am cuvinte si va rog sa ma iertati.

Si un articol care sa va ajute sa realizati dimensiunea viziunii unui om.

Jobs To Cupertino: We Want A Spaceship-Shaped, 12K Capacity Building As Our New Apple Campus

Un om care poate sa stea in fata unui consiliu local si sa raspunda chiar si intrebarilor de 2 bani cu acceasi atitudine modesta. Modest…ce termen desuet aici…

Un om care stia ca avea zilele numarate si care nu a renuntat nici o secunda la visul lui.

Sunt multe lucruri pe care as vrea sa vi le spun, dar acum nu pot. Cred ca e mai important sa simtiti si sa va ganditi. Sa va luati, adica, ce va trebuie, fara influenta mea.

Trecere in revista pe foarte, foate scurt


LA INCEPUTURI

In companiile multinationale:

1. Se vorbea si se scria in engleza pentru ca erau multi ex-pats. Romanii erau entuziasmati, venisera, in sfarsit americanii. Nu stiau si nici nu le spusese nimeni ca orice ex-pat vine intr-o tara straina cunoscand deja limba, pentru ca intamplator nu suntem noi cea mai desteapta natie de pe paman si nici nu am inventat noi roata. Dar americanii au inventat retetele care functioneaza.

2. Exista un entuziasm fantastic. Entuziasmul acela a determinat si invatare pe rupte.

3. Romanii nu invatasera (inca) starea de safe mode cretionoid. Asa ca proiectele erau multe si misto. Curajul era ceva normal. Asumarea, la fel. Oamenii, la job, aparau interesele companiei si nu pe cele personale. Dar romanul se adapteaza repede. Si romanul mai are un har: il poate mioritiza pe orice ex-pat intr-un timp record. iar ex-pat-ul stie sa se adapteze pentru ca la el in tara a invatat ce inseamna flexiblitatea care aduce avantaje.

4. Romanii au invatat si proceduri de lucru (retete care dau rezultate) si au invatat, pornind de aici sa dezvolte forme locale de gandire.

Purgatoriul

5. Intre timp prima tura de ex-pats a trebuit sa plece si a lasat urmatorilor. Cum intre timp se dumirisera ca imnul national este „la noi se poate si asa”, tura a doua a fost low level. Dar au inteles repede ca alcolul si duduile de Bamboo reprezinta raiul pe pamant. O parte dintre ei sunt si acum aici, deveniti intre timp „respectabili” oameni de afaceri, pentru ca au invatat si lectia cu spagile. Si-au dat seama ca trainigurile de limba romana sunt sucks atata vreme cat toata lumea le vorbeste in engleza sau chiar in limba lor.

3. Romanii aia misto de la inceput, au inaintat in varsta si au inceput sa aiba ganduri si planuri pentru pensie. Asa au intrat in safe mode. In primul rand au inceput sa angajeze oameni din ce in ce mai slab pregatiti ca sa-si securizeze scaunele. Nu mai aparau interesele companiilor lor, pentru ca interesele proprii si spagutele luate decent au capatat importanta maxima in vietile lor.

4. Au continuat sa vorbeasca in engleza in „meetinguri” si in mailuri si chiar ei intre ei pentru ca e si de bon ton, chiar daca nu era nici urma de ex-pat printre ei.

5. Parte dintre ei si-au facut business-uri proprii.

ACUM

6. Nu prea mai e urma de „dromaderi” prin nici o industrie. Au fost inlocuiti de lupii tineri care au inteles: safe mode, interesul personal si atat, pupincurism ca asta te duce in varf, aparitii in presa, de obicei in „cool mode”. Nu prea mai vorbesc in engleza pentru ca li se rupe de ex-pats, iar daca au nevoie de rapoarte in engleza, angajeaza juniori dornici de afirmare asa cum au fost si ei acum 4-5 ani, care brusc par foarte multi ani de experienta.

7. In general nu suporta putinii seniori ramasi si replica lor favorita este: ” te pozitionezi prost, draga, adica tu esti destept si restul sunt prosti” in conditiile in care nu incerci decat sa-ti vezi de borsul tau, sa iti faci treaba. Asta daca nu te-ai hoatarat inca sa pleci naibii pe cont propriu.

8. La crashma vorbesc tot in engleza ca da bine si in general se duc in crashme cu ex-pats, adica „in places where is good to be seen”.

IN COMPANIILE ROMANESTI

1. Companiile romanesti sunt in genere afaceri de familie.

2. Toata lumea vorbeste in romana. Rarele cuvinte si expresii folosite in en sunt mioritizate de nu intelegi oricum ce vor de la viata ta. Dar ei sunt fericiti ca au reusit sa te puna in incurcatura, pentru ca in sfarsit au reusit sa te lase cu gura cascata.

3. Nu se saluta intre ei, fiecare asteptand sa fie salutat de celalalt, nu spun multumesc, te rog, cu placere si alte asemenea nimicuri pentru ca asa au citit ei in cartile de „lidarship” ca se face daca vrei sa arati ca esti puternic.

4. Nu raspund la mailuri, inspirati tot de ideea ca asa isi arata ei mushii.

5. Stau in sedinte toata ziua, fara finalizare.

6. Sunt organizati pe principiul clanurilor. Nu exista notiunea de om care are o meserie.

7. Sportul favorit e pupatul in cur.

8. Nu e nimeni mai desptept ca ei, ei le stiu pe toate, ei fac absolut de toate si, in general tu trebuie sa le multumesti ca tre sa duci fecalele la laborator pentru analize, ca in fond de aia te platesc.

9. Au un model de paranoia care e demn de studiu serios.

10. Considera ca li se cuvine tot si mai ales gratis. Desconsidera oamenii desi clameaza exact opusul.

Recomandarea mea pentru cei care vor sa ramana aici: plecati pe cont propriu, daca stiti pe bune o meserie, oricare ar fi ea. Lipsa de curaj se traduce prin frica. De ce sa va fie frica? Sau, mai bine, daca va e frica de ceva sa va fie frica, atunci, de faptul ca trece viata pe langa voi si pe asta o traiti O SINGURA DATA.

Pentru cei care deja sunteti pe picior de plecare: bafta si cu curaj. Dupa hamaleala din Romania, deveniti oameni de succes oriunde in lumea asta, daca stiti meserie si sunteti seriosi. Dar incercati sa va scuturati de mioritisme si tendinte (daca le aveti ) catre smen.

Ete ca mi-a iesit si fara scheme :))