Noul meu iubit

Da, măh, ați citit bine!
Dar să vă spun povestea, căci asta cred că vă interesează max. Nu că m-ați vrea voi fericită, dar materialul de bârfe mondene e mereu apreciat.
În seara asta mă întorceam de la o întâlnire cu o doamna și un domn. Întâlnire amicală, finalziată brusc cu plecatul meu spre casă din pricina ploii care l-ar fi putut topi pe Diodă.
Domnul, un gentlemen desăvârșit, văzând că nu găsesc eu taxi, se oferă să mă însoțească până acasă. Frumos gest, dealtfel. Și apoi, cum să nu apreciezi gestul, când și domnul cu pricina nu te face să te rușinezi de prezența lui alături? 🙂
Și ne pornim în mers vioi prin ploaie către casa mea.
La magazinul de la colț ne-am oprit pentru refill de țigări, cum îi șade bine românului.
De când locuiesc eu aici, m-am împrietenit cu toate vânzătoarele magazinului și credeți-mă că nu-s puține! O tură îmi place în mod deosebit. Fetele sunt volubile și tonice indiferent de oră. Dacă le dai un pic de atenție se trag de șireturi cu tine, dar fără a fi obraznice.
Din observațiile mele legate de vânzătoare, am constatat ca le place enorm să te apeleze cu ‘iubitA’. Astea ale mele or fi mai simple, dar cunosc ceva gramatică (îmi place mie să cred), pentru că te apelează cu ‘iubitO’.
Așa că, de cum am intrat în magazin, i-au facut domnului un scan rapid, dar mascat decent și pe mine m-au apelat, ca de obicei, cu un familiar ‘ce faci, iubito?’. Am vorbit puțin cu ele și le-am văzut că-și continuă scanul asupra domnului.
CTC-ul cartierului e foarte important, bag sama.
După ce domnul își comandă țigările, îmi face în fugă un semn ghiduș cu ochiul și mă informează suav: gata iubito, putem să mergem!
Fetele mele fac ochii mari și îmi adresează un zâmbet cât China.
Ieșim din magazin râzând și ne continuăm drumul prin ploaie.
La poartă ne luăm rămas bun și… fiecare cu ale lui.
Eu constat speriată că Diodă e plin de căpușe, fug cu el la clinică, mă mai ușurez de 4 milioane și odată reîntoarsă acasă constat că nu mai am pic de suc.
Așa ca plec din nou la magazinul cu pricina. Fetele nu spun nimic, îmi dau seama ca le macină întrebarea. Pierd vremea prin magazin și, când in sfârșit ajung la casa, explodează amândouă de parcă ar fi fost regizată toată scena:
– E iubitul tău? (cu sensul de ‘în sfârșit te vedem cu cineva’) Tare bine arată! Și ce galant! Un domn, ce mai! Vă stă bine împreună!
Vorbeau repede și aproape că se sufocau.
Nu am știut preț de o fracțiune de secundă dacă sa râd în hohote sau să le explic.
Am dat un răspun evaziv, pentru ca m-am lovit râzând de un alt gând: de mâine imi iau prietenii rând pe rând să meargă cu mine la magazinul cu pricina. Și, ca sa nu fie o chestie monotonă, din când în când, câte o prietenă.
I’m evil sometimes, I know 😀