Filosofie despre AI la 2AM

Noțiuni precum „post-human era” sau „singularity” au ceva ani vechime. Despre prima am aflat pentru prima dată dintr-un interviu de acum vreo 25 de ani (!!!) luat unui student al unei universități cu un circuit închis, aflată în Cupertino, USA. Premisele, ca și în cazul rachetelor V2 (e doar o analogie, nu săriți ca arși), sunt unele pozitive. Pentru că marketing. Și pentru că bani, da. Respectivul student explica faptul că e bine cu roboți dotați cu AI pentru că pot îmbunătăți, de exemplu, viețile celor care au suferit accidente și pot beneficia de proteze inteligente ori viețile bătrânilor sau pe cele ale copiilor. Exemplele au curs și argumentația, cel puțin la prima vedere, era una logică. Jurnalistul care a luat acest interviu nu s-a lăsat și a adus discuția spre zona pragmatică – care sunt costurile și cine își va permite. Îmi amintesc și acum extrem de bine fața studentului intervievat. Era șocat și așa a și răspuns: „Cine zice că aceste lucruri sunt pentru toată lumea? E normal să nu fie accesibile aceste tehnologii pentru oamenii de rând.”. 

Au trecut anii. 

Recent – adică de vreo 5 ani – acest interviu a fost șters de pe YT.

Omenirea a evoluat, tehnologia la fel, atenționările lui Hawking au făcut o vâlvă temporară…. Apa trece, pietrele rămân. 

Au început discuțiile despre moralitate, limite, pericole etc. 

AI-urile evoluează. Uneori sperie. Iese circ mediatic, dar nimeni nu pare că mai coboară în profunzimi.

Recent, la un concurs de pictură a câștigat un tip care programase un AI. A ieșit circul pământului.

AI_urile continuă să evolueze. 

Unde e limita de control? Care sunt limitele morale?

Nimeni nu știe exact, nimeni nu poate defini. 

Care e reversul medaliei? Se fac speculații. Se emit păreri. Cercetătorii britanici își freacă mâinile de bucurie. Încă mai au ce pâine să mănânce. 

Alte voci au început să apară – dacă în viitor munca oamenilor va fi înlocuită complet de AI, pe oameni cine îi va întreține? Cine ar mai fi interesat să-i finanțeze pentru a trăi? Statele?!!! Nu. Statele – ca instituții – merg pe eficientizare de resurse. Roboții dotați cu AI sunt inteligenți, deocamdată, cel puțin, nu cer măriri de salarii și condiții de muncă mai bune, nu se plâng – tot deocamdată – de discriminare, n-au copii pentru care să fie îngrijorați, familii care să îi preocupe etc. N-au ciclu și, ca atare nici sindrom premenstrual, nu au debalansări hormonale și nici probleme cu prostata sau libidoul. Nu suferă de depresie, nici de anxietate, nu fac atacuri de panică. Nu au conștiință ca a oamenilor și nici emoții. Deocamdată…

Revine pe agenda publică ideea de etică. După ea vine și ideea de moralitate. Dar statele, în esență, au alte preocupări – să ne îngrijim de noi și ai noștri și să ne vină bani mulți în buzunare. Real, nimeni nu e interesat de oameni. Oamenii ridică deja prea multe probleme. Statele sunt interesate de oameni doar în măsura în care aceștia pot servi la ceva intereselor celor câțiva. 

Sigur, avansul tehnologiei în medicină – o să-mi spui – e ceva minunat. Sunt de acord. Vin și te întreb, însă, dacă tu îți permiți o operație de 100K de Eur. 

Egalitatea, pe de altă parte, este, de asemenea o prostie fără margini. Nu ne naștem egali, nu evoluăm la fel, nu avem aceleași șanse. 

Să te ferească Sfântul să trăiești vremuri interesante – zicea Churchill. Ete că noi le trăim! 

Raise of populism – altă prostie fără margini. Pentru că, așa cum bine puncta doamna Magda Grădinariu într-un status recent pe FB – e o mare diferență între naționalsim și patriotism. Din cauza populismului ăsta se duse dracu’ și democrația în Grecia antică. 

Extremism – altă prostie fără margini. Nazismul și comunismul sunt extremele aceleiași linii, derivată din populism și naționalism. Vezi WWII. Ca să ne referim doar la chestiuni recente.

AI continuă să se dezvolte. 

Trimitem o sondă care bombardează un asteroid ca să-i devieze cursul, doar ca să ne oblojim orgoliul de homo spapiens sapiens, nu pentru că, real, am ști cum dracului, Doamne iartă-mă, funcționează, de fapt, Universul. Da-i bine. Ne liniștim, că, la o adică, dăm cu bombardeaua și salvăm Pământul și omenirea mai ceva ca în producțiile holywoodiene la care pun botul toți tâmpiții. 

AI-urile evoluează în tot acest timp, pentru că tăvălugul odată pornit nu mai poate fi oprit.

Unde e limita?

Care e cea mai bună soluție?

Nu știu să răspund la întrebările astea. 

Se cheltuie banii contribuabililor pentru ședințe ca cea din video și se declamă lucruri.

Interior, simt o dorință covârșitoare să fug într-un loc care să-mi placă și care să nu fie cu oameni. Toate visele mele și aripile mi le strâng și mi-e bine așa. Îmi dau shut down la sisteme din ce în ce mai mult în ultimii ani. 

Ce mă fac cu curioozitatea asta dementă care vrea să afle tot, să știe cât mai mult, să vadă tot, să simtă tot….să poată anihila timpul său de existență?!.. Adică, în traducere, sunt conștientă că la un moment dat voi pleca și eu, dar mi-ar părea rău să o fac fără să pot face o călătorie în trecut, să aflu istoria reală a acestui pământ și una în viitor – să aflu ce se va întâmpla cu planeta asta și cu oamenii ei – așa cum sunt ei…

Și în timpul ăsta, AI evolează. Poate că e și un bine în toate astea…