Povestea unei călătorii cu taxiul

…Așa s-a întâmplat azi – să iau taxiul până acasă…

Mașina curată bec, la volan – o doamnă cu chef de vorbă. Nu în sensul negativ. Pur și simplu un om mișto.

Eram așa de obosită că în acest moment nici nu vă pot spune de unde a pornit discuția.

– […] Eu am ieșit la pensie mai devreme….am lucrat la penitenciar.

(Mi s-a făcut pielea de găină. Nasoală meserie – mă gândesc…)

– Am ieșit la pensie cu 4200 de lei

(Ce bogată! Alții muncesc mult mai mult și n-au pensia asta! Îmi corectez gândul cu mâna invizibilă. E urât ceea ce tocmai ai făcut – îmi spun, în timp ce flutur și arătătorul invizibil prin aer.)

– Mai fac și taximetrie (nu, nu voi menționa compania!!!) și mai scot 3000 lei curați (aka – fără taxe).

(Bogată! – îmi spun, deja convinsă)

– Soțul meu a murit anul trecut.

(Bâigui chestii uzuale în asemenea circumstanțe)

– Lucra în Anglia. Câștiga 4500 de lire pe lună.

(Bogată – bogată! Asta e cel mai verdict)

– A murit de covid anul trecut în februarie.

(Băi, asta, oricum ai da-o – chiar e nashpa. M-am întristat. Am bâiguit iarăși ceva ce se spune în astfel de situații. Nu-mi e niciodată simplu când îmi spune cineva despre decesul cuiva drag, nici măcar o persoană complet necunoscută. Da, recunosc că-s proastă și chestiile astea mă afectează extraordinar de tare.)

– Patronul lui a încasat banii de asigurare și nu ne-a dat nici măcar un leu pentru înmormântare, măcar…

(Mă apucă spumele în ultimul hal. Nu înțeleg – pentru că nu vreau să înțeleg – cum de trăiesc astfel de oameni. Îi zic femeii ceva de avocat și de legislația muncii la nivel internațional. Omul se îmbolnăvise la muncă, până la urmă!)

– Știți…patronul lui e român…

(Mă apucă spumele și mai rău! Dar nu mă miră. Românii sunt cea mai de evitat diaspora. Faptul că există și excepții, nu face decât să confirme regula)

– Am rămas cu 3 credite mari și muncesc și pentru asta și pentru că nu-mi place să stau fără să fac nimic.

(Mda..lipsa educației nu e o noutate, iar lipsa educației financiare e de te doare capul. De-aia eu, de exemplu, m-am înscris la coaching financiar și vă jur cu mâna pe inimă că-mi prinde tare bine! Vă dau detalii dacă o să aveți nevoie. Dincolo de asta, i-am zis femeii și pe gură și în gând un mare „BRAVO!!!” pentru că a ales să muncească în loc să pice în depresia pensionării).

– Doamnă, la creditul pentru casă, vă spun sincer – rata mea pentru casă e de 300 de lei, restul – de până la 2000 de lei reprezintă dobânzi și comisioane. În fiecare lună îmi dau seama că banca mă fură și nu știu ce să fac și încotro să mă îndrept.

(Iar mă apucă spumele. Pe bancă – de data asta. Da, băncile de la noi sunt mai rele decât cămătarii. Și sunt mai rele pentru că au haină legală și sunt susținute de mediul politic bazat pe șpăgi. Și din nou îmi spun că tăcerea asta umilită a noastră e ceea ce le oferă teren șmenarilor din politică și din mediul privat de afaceri să-și facă mendrele. Și da, chiar cred că suntem foarte proști.)

Și-atât…