Don’t! Just don’t!

De când mă știu eu, tata avea o expresie, atunci când apăreau momente complicate în viața oricăruia dintre noi sau a familiei – în ansamblul ei: „phiii, dacă trecem și de chestia X (de ex, dacă iei treapta I cu notă mare, ca și cum o singură condiție nu era suficientă), mă-nsor!”
Când am intrat la școală, ca și cum asta m-ar fi făcut mai deșteaptă în vreun fel, am devenit mai vocală, ca și cum nu era suficient cât de vocală eram oricum. Așa că-i dădeam tatei replici și ne „luptam” parte-n parte.
…deci la faza cu însuratul, evident că-l întrebam de fiecare dată – „Tata și cu cine te însori de data asta?”, iar el răspundea, invariabil – „Tata, trebuie să știi că bărbații funcționează altfel decât femeile, așa că, dacă prima femeie pe care o văd dimineața e mamă-ta, apoi tot cu ea o să mă-nsor, că eu am prostul obicei să mă-ndrăgostesc la prima vedere”. Mult mai târziu mi-am dat eu seama că asta era o permanentă declarație de dragoste, deci nu ne ocupăm de această situație acum. 😉
Ideea e că expresia asta a rămas, ca foarte multe altele, în vocabularul familiei, atunci când traversăm momente grele, procvocatoare sau cum mai vreți voi să le numiți.
Am făcut această lungă introducere doar ca să vă spun, de fapt, că dacă se termină cu bine și anul ăsta, mă mărit. Deci n-o luați ad literam, că sunteți cu boii în păpușoi!
Nu știu cum am traversat anul ăsta. Știu că mi-aș dori să nu se mai repete întâmplările din el. Mai mult, nu știu dacă am fost foarte vie în ultimele zile.
Și nici nu e relevant.
Pentru că singurele lucruri pe care mi le amintesc foarte acut sunt:
1. O grămadă de lecții pe care le-am învățat de la colega mea – Andrada, o puștoaică de 25 de ani. Lecții care m-au lăsat mută de admirație la adresa ei, pentru că în ultimii câțiva ani am asistat la una dintre cele mai frumoase transformări din copil în matur din viața mea.
2. Atunci când ești trecut demult de limita extenuării, oricât de „up and running” ai încerca să te dai, crede-mă, mai bine spui „stop joc” și iei o pauză. Pentru că altfel se poate întâmpla ca unei doamne cu numele de Cariola sau Crinola…sau pe-acolo, să-i răspunzi la mesaj, dealtfel foarte politicos „Dragă CASEROLA”, pentru că pe lângă extenuare, mai ești și leșinată de foame, pentru că iar ai uitat să mănânci coerent în ultimele multe zile. Sau, de parcă asta nu ar fi fost suficient, să te gândești (nu știu cu ce, cu capul sigur nu), în timp ce înoți prin traficul târgului spre job, că ai o față de muzeu și ar fi bine să te dai măcar cu o cremă. Așa că, atentă la trafic, bagi mâna în geantă pentru că știi că ai niște tubulețe mici cu cremă puse acolo special pentru situațiile de criză. Scoți unul, oricum nu citești ce scrie pe el, că n-ai ochelarii de babă pe nas, ții tubul cu mâna cu care ții volanul și încerci să-l storci cu grijă în mâna cealaltă. Simți cum îți curge ceva cam lichid și arzi un „futu-i, iar am uitat să-l agit înainte, da’ merge și așa”. Ai fix o fracțiune de secundă în care poți să-ți dezlipești ochii de la trafic și să vezi ce naibilor ți-ai turnat în palmă. Creierul notează rapid: „ăăă, o ceva ca un gel, albastru, care arată ca o meduză moartă de-o săptămână.” Nu ți se pare nimic nelalocul lui, că nah, poate așa o fi crema aia. Moaș-sa pe gheață! Și te dai. Chestia se transformă în timp ce te grăbești să ți-o întinzi pe față, dar, cumva, pare să intre în piele. Fața și mâna cu care te-ai dat, însă, rămân ale dracu’ de lipicioase. ÎN fine, cum am zis, așa o fi crema aia. Hai că nu mai e mult până la semafor!
3. la semafor, pui repede ochelarii pe nas și citești: gel spumant pentru curățarea profundă a tenului sensibil. Mno, tot îi bine, că n-am greșit pentru ce fel de ten era!
Unde mai pui că m-am pupat pe creștet că nu mi-am pus în geantă și un tubuleț de cremă de pantofi?!!!…
#haipa