Ia hai, ca mi-a mai venit o idee!

N-o sa scriu cu diacritice, ca mi-e al dracu de greu sa-mi contorsionez deștele (iaca diacritica), cautand tastele alea. In plus is usor cam nedormita. Ultima tura tine de 10 zile, in care n-am avut timp nici sa ma duc la buda de la cat am muncit. Nu va mai puneti intrebari tampite, ca oricum n-am planuri de iesit la pensie. Ca nu-mi permit. Dar nu despre asta e vorba azi.
Mi-am amintit, nici nu mai stiu ce mi-a declansat amintirea asta, ca maica-nea era absolut disperata din pricina faptului ca mereu am fost dezordonata. Aici se impune o steluta de atentionare: is obsedata de a fi curat in mediul in care traiesc, da-s de-o dezordine absolut terifianta. Un plus e si disperarea mea ca dupa Ani sa nu fi gasit o menajera ca oamenii. (pauza de breaking news – daca stiti pe una de incredere si cu atentie la detalii, dati-mi de veste, ca mai am un pic si mor!)
Revenind la mama. Care nu era suparata doar din pricina fatului ca-s dezordonata, ci si pentru ca aveam o apetenta iesita din comun de a ma comporta ca un „copil crescut la țăruș” – după cum îmi spunea adesea. Și la un moment dat i-a vennit ideea unui joc. „Ce-ar fi, imi zicea ea, sa te gandesti ca absolut toata casa e filmata si acel film se difuzeaza in direct la TVR – ca pe vremea mea, maica, ala era singurul post Tv de la noi. Ce-ar fi, zicea ea, sa-ti imaginezi asta?”
Bai, si-a bagat spaima in mine cu asta!
N-a reusit sa ma faca mai putin dezordonata, dar, fara sa stie, a reusit altele – mult mai bune, zic eu.
Pentru ca la mine lucrurile stau asa: dimineata si in general „n-am cu ce sa ma imbrac” – fapt pentru care scot din dulap haina dupa haina si daca nu o „simt” in ziua aia – o arunc pe jos. Fapt pentru care ajunge, invariabil, la masina de spalat, chit ca nu a fost purtata. Dar asta nu inseamna ca nu sta minimum o zi pe jos, ca intre timp am mai imbatranit si-mi mai spun „so what, da-le dracu’ de haine, ca oricum nu mai primesc nici o vizita”.Ba, ca sa ma fac si mai mult de ras in fata voastra, va spun sincer ca am momente cand dau cu aspiratorul, ridic hainele alea si pe urma tot pe jos le arunc…
Daaar, caci exista partea aia buna despre care v-am zis ca nici maica-mea nu cred ca a vazut-o ca „outcome” si anume – ca nu pot sa mananc pana cand masa nu arata cum trebuie, mancarea nu arata cum trebuie, iar eu nu-s imbracata adecvat. Pot sa ies din casa fara sa ma fardez si imbracata sport, dar niciodata nu pot sa ies din casa inainte sa fac dusul de minimum o ora, chit ca am mai facut treispe mii de dusuri pana atunci.
Tot mama imi mai spunea „Canuta om sucit” – daca ati citit povestea, stiti la ce ma refer. :))
Long story short. Pentru ca-s foarte obosita de prostii de tipul „maine e luni”, de parca omenirea abia acum ar fi descoperit ca dupa duminica urmeaza, invariabil, luni sau „miercurea e cea mai depresiva zi a saptamanii” sau alte prostii care modifica foarte gresit perceptiile, ca sa nu mai zic de intreaga functionare psiho afectiva a oamenilor, azi mi-a venit ideea unui joc.
Daca viata ta ti se pare complicata, daca jobul nu crezi ca e ala care trebuie ia imagineaza-ti ca viata ta personala si viata ta profesionala sunt imparatia ta si tu esti rege / regina. Ca suveran ai o responsabilitate uriasa. Absolut uriasa! In plus, mai ai si familie, ce sa vezi?!!!… Si nimeni nu pare dispus sa-ti ierte ratarile sau momentele de slabiciune. Esti suveran, la naiba!
Ia-o asa!
Poti sa le dai dracu’ de responsabilitati si sa-ti bagi picioarele – cum a facut si regele Edward al VIII-lea cand a ales-o pe Wallis Simpson in locul datoriei regale. Dar nu uita ca istoria nu l-a iertat si nici nu l-a uitat pentru asta. Nu uita cat de marginalizat a fost si nici cat de blamat a fost. Ce-a lasat in urma? Istoria unei renuntari la datoriile sale, adica la responsabilitati. Cu ce s-a ales? Cu o viata facuta praf, din propria alegere, cu regrete si cu foarte multe neimpliniri.
La noi exista un proverb – „cum iti asterni, asa dormi”. Fix asa!
Asadar, incearca jocul asta, dar asigura-te ca o faci cel putin 3 luni: de la asumarea unor responsabilitati – dar asumare pe bune, nu doar din vorbe de activisti de partid, la cum te imbraci, cum te comporti, cum gandesti in perspectiva pentru ceea ce va insemna ce lasi in urma ta, la grija fata de tine ca cel mai important supus al regatului, familia si prietenii tai, oamenii necunoscuti pe care ii influentezi fara sa stii.
Am eu o vorba: daca tu alegi sa traversezi strada printr-un loc nepermis, nu uita ca mereu te poate privi un copil care va deduce (invata) ca e ok sa te imite.
Hai ca nu-i asa mult ce-ti cer: joaca jocul asta minimum 3 luni. E gratis, presupune doar efort si determinare. Dupa aia, spune-mi cum ti s-a schimbat viata și cu s-a schimbat viata celor din jurul tau.
Si tot mama mai avea o vorba „nu exista nu pot, exista nu vreau, fie ca tu constientizezi sau nu acest lucru”.
Nu exista „nu pot sa ma schimb”. Exista doar „nu vreau”. Nu uita asta! Ca e greu? Da, lasa-ma sa-ti spun ca e al dracului de greu. Daca se poate? Da, chiar se poate!
NU EXISTA NU POT!