Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!

Anul trecut pe vremea asta, începuse să mă asasineze o prietenă pasionată de astrologie cu d’alea „anul viitor va fi anul tău, e Jupiter dominant și nu știu cine cu nu știu cine fac cuadratură”…mă rog, chestii d’astea cam extraterestre pentru mine.

Io-s mai sceptică din fire și singurele lucruri pentru care mă entuziasmez din prima sunt ideile mișto de proiecte care îmi vin la momentul potrivit, cărțile faine și plecările spontane în călătorii. Aaa..și instrumentele de scris – alea ne-electronice. Plus că nu pricep iotă din limbajul ăsta al astrologilor. D’aia, atunci când urmăresc ceva, caut să fie pe limba mea.

..băi și de la un punct încolo chiar devenise obositoare și mult prea entuziastă pentru gustul meu de om care lucra la foc automat de ziceai că vin turcii.

Daaa…a fost anul meu, Jupiter, alea…
M-a izbit ăsta de toți pereții de nu m-am văzut! Avantajul de a munci foarte mult este acela că îți amorțește emoțiile până la dezumanizare, de cele mai multe ori. Altfel cred că o luam razna.

Nu o spun ca să mă plâng. Toți cei din jurul meu se pare că au „petrecut” cam la fel.
Dar mereu am avut credința că după un an ca ăsta, următorul slăbește zăbala, cât să ne tragem un pic sufletul. Nu că am lua vacanță sau am deveni rentieri peste noapte (Doamne-ajută!), dar, cumva, mai relaxat.

Pentru mine, un moment fundamental al acestui an a fost călătoria în Palestina despre care am început să povestesc pe Fabrica de Oameni și pe Youtube.

Încă nu o pot cuprinde la nivel de impact, a fost o experiență extrem de complexă, pe care îmi doresc să o repet când momentul va fi potrivit, dar pe o unitate de timp mai lungă și mai respirabilă. A produs foarte multe schimbări în sufletul și în viața mea. Mi-e greu să numesc un acel ceva care mi-a plăcut / impresionat cel mai mult… Noaptea de kicking în deșertul Iudeii și răsăritul de la Marea Moartă, clima, plantele, oamenii întâlniți pe stradă, street art-ul, poveștile, palatul lui Hiram și mozaicurile romane, momentul în care am dispărut din grup doar pentru a ajunge în niște locuri interzise turiștilor și a afla povești noi despre care voi povesti tot pe Fabrica de Oameni…Jaffa – și Old city și portul vechi, trecutul pe partea cealaltă a Mării Moarte și baia la care visam de foarte mulți ani fără să cred că se va întâmpla vreodată. Oh, mai am atât de multe de povestit…

Dar zic să ne revedem cu bine anul viitor, că povești am destule! 🙂

Și nu uitați, după un an plin, vine un an bun!

Fie ca! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.